Urăsc ipocrizia pe care o aduce campania electorală. Băile dese de mulțime, bloguri răsărite ca ciupericile după Katrina, prezența la emisiuni pe care altădată le-ar fi refuzat până și șoferul lor, toate acestea se întâmplă acum.
Dragii de candidați și-au pierdut aroganța, răspund compătimitor pârliților cărora le urlă mațele-n stomac, sunt prefăcut politicoși cu ziariștii pe care, până mai ieri, nu dădeau nici doi bani zimbabweni. Totuși, e și o parte bună în toată mascarada asta unanim acceptată: îi poți poseda, spațiu civilizat fiind, VoxPublica mă împiedică să folosesc cuvântul neaoș, din toate pozițiile.
Ți-e salariul prea mic, rata prea mare, euro prea scump? Află pe unde se duce nenea Băsescu și du-te, trage-i-o, înghesuiește-l cu toată fustrarea ta de tată de copii nevoiași și soț de nevastă grasă. Nu e greu, staff-ul său de campanie te va anunța din timp unde poți să-l găsești.
La fel și în cazul lui Mircea Geoană, e simplu să afli pe unde va proslăvi virtuțile trandafirilor. Du-te, fii tu baronul de data asta, aroga-ți dreptul feudalul de a fi primul, urlă-i că e o curvă: îți va zâmbi fals, te va lăsa să-ți faci mendrele și îți va spune să mai lași și altora, că doar echitatea e principiu social-democrat.
Citește mai departe
