Doru Bușcu: Traian, distribuitorul de droguri

Droguri grele, nu din cele light, propuse spre dezincriminare de comisia prezidențială. Avem de-a face aici cu eroina (îngrijorarea eroică față de corupție și injustiție), populina injectabilă (discursul familiar, șprițul cu masele), mocaina (cheltuirea banilor FMI pe voturi sociale), micihuana (asumarea măruntă a marihuanei), bacșișul (asumarea bordelului legalizat), scopium (numărul prea mare de parlamentari) și, în fine, ceea ce în orice limbă se numește shit (referendum în primul tur al prezidențialelor).

Toate aceste substanțe imponderabile care provoacă stări emoționale avantajoase, somnolență logică și onirism lipsit de bază reală sunt produse în laboratoarele mintale ale președintelui. Traian Băsescu este cel mai creativ și cel mai productiv dealer de pe piața națională a speranțelor halucinate. Iar ultima lui tranșă de excitante, livrată consumatorilor joi, a format rapid o nouă categorie de dependenți. Pe traseul neuronal al scepticilor s-au produs acum modificări de reacție. De la "nu-l suport - îl înjur - îl urăsc" s-a ajuns la "îl admir - îl înjur - îl votez".

Intenția de a plasa un referendum necesar și simpatizat în chiar primul tur al prezidențialelor e un caz clasic de folosire a puterii în folos personal. Nu e ilegal - ne-o spune Constituția - și nu e nici imoral, fiindcă impulsul legitim al politicianului e să obțină puterea. Dar nu e câtuși de puțin fair-play. Imaginați-vă un fundaș-matahală secerând, fără minge, doi atacanți subțirei deodată și veți avea zece la sută din grosolănia și disproporția acestui fault violent. Lovitura președintelui e inteligentă și ea reconfirmă înzestrarea lui formidabilă pentru politica nervoasă și confruntațională. Dar, pe de altă parte, viclenia ei extremă dezvăluie, din nou, nepotolita sete de conflict a unui luptător nevindecabil, născut să trăiască lovind, împungând și fandând până la epuizare, dar mai ales uitând sensul luptei.

Geoană, Antonescu și Oprescu, cei trei păcălici aliniați la start cu Băsescu nu sunt demni de admirație, dar sunt dovezile de viață ale democrației. Ei sunt propunerile de normalitate și de echilibru ale sistemului imperfect în care trăim, aliații necesari ai regimului politic sănătos și centura de siguranță a libertății globale. Fără ei ar fi foarte rău. Fără ei sau cu ei acoperiți de dispreț imunitarea noastră democratică ar fi pusă în pericol. Așa că salutați grupul candidaților slabi care beau apă plată cu lămâie. Chiar dacă vi se par acri și chiar dacă votul vă trage spre candidatul care soarbe scotch. Mulțumiți-le lui Geoană, Antonescu și Oprescu, așa lipsiți de șanse cum sunt, pentru faptul că sunt și că nu există doar Băsescu. Fiindcă consumul îndelungat de droguri provoacă dependență și aduce democrației mari dureri de cap.

ÎN CURÂND