Marian Preda, profesor și decan la Sociologia din București, este șeful Comisiei prezidențiale pentru analiza riscurilor sociale și demografice din România, cunoscută mai bine sub numele de Comisia prezidențială pentru curve și tras în venă. Raportul comisiei ne-a arătat cît de hîdă este viața noastră de fiecare zi. A, nu, nu este doar despre cum mă descurc, cum fur, cum trag în piept, nu doar astea, ci din punct de vedere al felului nostru de a ne purta ca români din România. Politica ne-a terminat, felul de a fi ne-a omorît, iar noi ne-am furat. Ce ne-a mai rămas? Căciula. Tot înainte, tovarăși!
Reporter: Sînteți șeful Comisiei pentru curve și droguri?
Marian Preda: Ha, ha. Nu, povestea asta nu are nici 1% din ponderea raportului. Am fost dezamăgit, fiind prima mea experiență de acest tip cu presa. Întrebările, demersurile presei, chiar dacă au părut tendențioase, au fost deștepte. Și-au pus întrebări, au popularizat cum au vrut? Bun, sînt deștepte, nu? Efectul a fost interesant, fiindcă cei care trebuia să citească raportul au făcut-o, nu știu dacă ar fi făcut-o altfel. Povesteam cu șeful unei comisii, tot prezidențiale, care și-a prezentat și el raportul acum un an. Și mi-a zis: „Rău îmi pare că n-am băgat și eu două șopîrle de-astea.
Curve și droguri
Rep.: Ați fost vreodată la curve?
M.P.: Dom’le, am soție, am două fete, nu pot să răspund la așa ceva.
Rep.: Ați tras pe nas, dom’ profesor?
M.P.: Nu, dar am stat vreo nouă luni la Cambridge și mulți dintre colegii mei de master și de doctorat, profesori, o făceau. Vorba lor era: „Mulți o fac cu droguri ușoare, așa cum se consumă alcoolul la o petrecere“. Droguri ușoare, repet. De ce o fac? Păi, de ce lumea bea alcool sau fumează la petreceri?
Sărăcia
Rep.: Ați fost vreodată sărac? Sărac-sărac, să mîncați pîine cu checiap?
M.P.: Am fost student vreo zece ani. Am făcut și Politehnică, și Sociologie, și masterat, și doctorat. Sigur că am avut și bucăți de timp de pîine cu untură, dar mi-a plăcut să fiu calculat și să nu fiu dependent de cineva. Am avut resurse minimale întotdeauna. N-am fost bogat niciodată. Am pus bani deoparte, neuitînd o clipă de ziua de mîine sau de poimîine. Am raționalizat pe toate tipurile de nevoi. Și știu că aveam bani inclusiv dacă întîlneam o fată frumoasă și voiam cu ea un week-end la munte. Aveam rezervă pentru „fete frumoase“. Dar am văzut sărăcia.
Rep.: Cum e ea?
M.P.: Am văzut-o cu ochii mei. Am bătut mii de gospodării cu chestionarul, dar n-o să uit cînd am fost în Babadag și făceam un studiu pe romi. Primul semn? N-aveau gard în jurul casei. Casa era din chirpici, dintr-o cameră, iar femeia cu copil în brațe n-avea înăuntru decît un soi de covor, niște cîrpe într-un colț, nici un alt fel de obiect de gospodărie. Sărăcie lucie.
Citește mai mult...
