Despre curve şi droguri, un interviu cu Marian Preda, şeful comisiei prezidenţiale pentru analiza riscurilor sociale

Reporter: Sînteţi şeful Comisiei pentru curve şi droguri?

Marian Preda: Ha, ha. Nu, povestea asta nu are nici 1% din ponderea raportului. Am fost dezamăgit, fiind prima mea experienţă de acest tip cu presa. Întrebările, demersurile presei, chiar dacă au părut tendenţioase, au fost deştepte. Şi-au pus întrebări, au popularizat cum au vrut? Bun, sînt deştepte, nu? Efectul a fost interesant, fiindcă cei care trebuia să citească raportul au făcut-o, nu ştiu dacă ar fi făcut-o altfel. Povesteam cu şeful unei comisii, tot prezidenţiale, care şi-a prezentat şi el raportul acum un an. Şi mi-a zis: „Rău îmi pare că n-am băgat şi eu două şopîrle de-astea.

Curve şi droguri

Rep.: Aţi fost vreodată la curve?

M.P.: Dom’le, am soţie, am două fete, nu pot să răspund la aşa ceva.

Rep.: Aţi tras pe nas, dom’ profesor?

M.P.: Nu, dar am stat vreo nouă luni la Cambridge şi mulţi dintre colegii mei de master şi de doctorat, profesori, o făceau. Vorba lor era: „Mulţi o fac cu droguri uşoare, aşa cum se consumă alcoolul la o petrecere“. Droguri uşoare, repet. De ce o fac? Păi, de ce lumea bea alcool sau fumează la petreceri?

Sărăcia

Rep.: Aţi fost vreodată sărac? Sărac-sărac, să mîncaţi pîine cu checiap?

M.P.: Am fost student vreo zece ani. Am făcut şi Politehnică, şi Sociologie, şi masterat, şi doctorat. Sigur că am avut şi bucăţi de timp de pîine cu untură, dar mi-a plăcut să fiu calculat şi să nu fiu dependent de cineva. Am avut resurse minimale întotdeauna. N-am fost bogat niciodată. Am pus bani deoparte, neuitînd o clipă de ziua de mîine sau de poimîine. Am raţionalizat pe toate tipurile de nevoi. Şi ştiu că aveam bani inclusiv dacă întîlneam o fată frumoasă şi voiam cu ea un week-end la munte. Aveam rezervă pentru „fete frumoase“. Dar am văzut sărăcia.

Rep.: Cum e ea?

M.P.: Am văzut-o cu ochii mei. Am bătut mii de gospodării cu chestionarul, dar n-o să uit cînd am fost în Babadag şi făceam un studiu pe romi. Primul semn? N-aveau gard în jurul casei. Casa era din chirpici, dintr-o cameră, iar femeia cu copil în braţe n-avea înăuntru decît un soi de covor, nişte cîrpe într-un colţ, nici un alt fel de obiect de gospodărie. Sărăcie lucie.

Citeşte mai mult...