Intrarea în scenă a Cesariei Evora, pentru a cincea oară în România, a fost pregătită de Nutridinha, piesă instrumentală cântată în deschidere. Desculţă, purtând haine negre, artista a apărut în aplauzele celor veniţi la concert. Au urmat zece coladere şi morne, Vaquinha Masa (coladera), Cize (morna), Travessa de Peixeira (coladera), Mar de Canal (morna), Cinturao Tem Mel (coladera), Petit Pays, o piesă pe care publicul a recunoscut-o de la primele acorduri, aplaudând-o, Sayko Dayo (coladera), Nova Sintra (morna), Sodade, Angola, după care artista şi-a prezentat instrumentiştii.
“Iar eu sunt Cesaria Evora”, a încheiat artista prezentarea, reuşind să înveselească publicul. S-a aşezat apoi la boema masă rotundă de cafenea, pe care organizatorii i-o pun la dispoziţie la orice concert, acoperită cu o faţă de masă neagră, unde şi-a aprins o ţigară, pe care a fumat-o în aplauzele aprobatoare ale sălii.
Partea a doua a concertului, în care au mai fost interpretate şapte melodii, a debutat cu o piesă instrumentală, Morte du Tchuque, urmată de Oriundina (morna), Rogamar, Terezinha (coladera), Fala pa Fala (coladera), Pic Nique Na Salamansa (coladera) şi Carnaval de Sao Vincente. După aplauzele de final, care au durat minute în şir, artista a revenit pe scenă, pentru a cânta hitul Besa me Mucho şi Sangue de Berona, o coladera pe care instrumentiştii au împărţit-o în două secvenţe, spre deliciul spectatorilor, ridicaţi in picioare, antrenaţi de ritmurile aduse din Cabo Verde.
Originară din Mindelo, Cabo Verde, un stat insular aflat pe coasta de vest a Africii, Cesaria Evora a fost descoperită în Franţa, târziu, la vârsta de 47 de ani, unde a fost adusă de Jose da Silva, producătorul ei oficial. Acolo a fost înregistrat primul ei album, “La diva aux pieds nus” (Diva in picioarele goale), în 1988. A urmat un al doilea album, “Distino di Belita” (1990), care nu s-a bucurat de un mare succes comercial, dar a atras atenţia unor specialişti, printre care şi Christian Mousset, directorul festivalului de muzică de la Angouleme. În octombrie 1991, a apărut cel de-al treilea album, Mar Azul, urmat de o serie de concerte la care sălile au îsă fie pline, artista căpătând, în sfârşit, recunoaşterea meritată.
Miss Perfumado, înregistrat un an mai târziu, a fost vândut în peste 300.000 exemplare şi a fost considerat unul dintre cele mai bune albume ale Cesariei Evora, incluzând unele dintre cele mai apreciate melodii din repertoriul cântăreţei, cum ar fi Sodade, Angola, Lua nha Testemunha, alături de morna lui B. Leza, Miss Perfumado.
Din acest moment, începe legenda Cesaria Evora, o artistă a cărei tinereţe tristă a fost recompensată cu apreciere şi recunoaştere internaţională, la vârsta adultă: “Nu prea cred în visele destinului. Ceea ce mă incântă astăzi este faptul că am trecut prin atâţia ani de suferinţă, pentru a mă bucura de viaţa mea de-acum. Acasă la mine se spune că e mai bine să bei veninul la început şi mierea pe urmă. Acum beau mierea”, se confesează artista, într-un material de pe site-ul ei oficial.
Desculţă, aşezată la masa de cafea, Cesaria Evora a cântat cu nobleţe şi har la Sala Palatului
