Îmbrăcată în negru, cu simplitatea marilor gesturi aristocratice, Cesaria Evora a cântat, joi seară, în fața unui public de 4000 de persoane, care a aplaudat frenetic o oră și jumătate de morne și coladere, timp în care "diva desculță" a fumat o țigară, la de acum nelipsita masa rotună de cafea.
Intrarea în scenă a Cesariei Evora, pentru a cincea oară în România, a fost pregătită de Nutridinha, piesă instrumentală cântată în deschidere. Desculță, purtând haine negre, artista a apărut în aplauzele celor veniți la concert. Au urmat zece coladere și morne, Vaquinha Masa (coladera), Cize (morna), Travessa de Peixeira (coladera), Mar de Canal (morna), Cinturao Tem Mel (coladera), Petit Pays, o piesă pe care publicul a recunoscut-o de la primele acorduri, aplaudând-o, Sayko Dayo (coladera), Nova Sintra (morna), Sodade, Angola, după care artista și-a prezentat instrumentiștii.
“Iar eu sunt Cesaria Evora”, a încheiat artista prezentarea, reușind să înveselească publicul. S-a așezat apoi la boema masă rotundă de cafenea, pe care organizatorii i-o pun la dispoziție la orice concert, acoperită cu o față de masă neagră, unde și-a aprins o țigară, pe care a fumat-o în aplauzele aprobatoare ale sălii.
Partea a doua a concertului, în care au mai fost interpretate șapte melodii, a debutat cu o piesă instrumentală, Morte du Tchuque, urmată de Oriundina (morna), Rogamar, Terezinha (coladera), Fala pa Fala (coladera), Pic Nique Na Salamansa (coladera) și Carnaval de Sao Vincente. După aplauzele de final, care au durat minute în șir, artista a revenit pe scenă, pentru a cânta hitul Besa me Mucho și Sangue de Berona, o coladera pe care instrumentiștii au împărțit-o în două secvențe, spre deliciul spectatorilor, ridicați in picioare, antrenați de ritmurile aduse din Cabo Verde.
Originară din Mindelo, Cabo Verde, un stat insular aflat pe coasta de vest a Africii, Cesaria Evora a fost descoperită în Franța, târziu, la vârsta de 47 de ani, unde a fost adusă de Jose da Silva, producătorul ei oficial. Acolo a fost înregistrat primul ei album, “La diva aux pieds nus” (Diva in picioarele goale), în 1988. A urmat un al doilea album, “Distino di Belita” (1990), care nu s-a bucurat de un mare succes comercial, dar a atras atenția unor specialiști, printre care și Christian Mousset, directorul festivalului de muzică de la Angouleme. În octombrie 1991, a apărut cel de-al treilea album, Mar Azul, urmat de o serie de concerte la care sălile au îsă fie pline, artista căpătând, în sfârșit, recunoașterea meritată.
Miss Perfumado, înregistrat un an mai târziu, a fost vândut în peste 300.000 exemplare și a fost considerat unul dintre cele mai bune albume ale Cesariei Evora, incluzând unele dintre cele mai apreciate melodii din repertoriul cântăreței, cum ar fi Sodade, Angola, Lua nha Testemunha, alături de morna lui B. Leza, Miss Perfumado.
Din acest moment, începe legenda Cesaria Evora, o artistă a cărei tinerețe tristă a fost recompensată cu apreciere și recunoaștere internațională, la vârsta adultă: “Nu prea cred în visele destinului. Ceea ce mă incântă astăzi este faptul că am trecut prin atâția ani de suferință, pentru a mă bucura de viața mea de-acum. Acasă la mine se spune că e mai bine să bei veninul la început și mierea pe urmă. Acum beau mierea”, se confesează artista, într-un material de pe site-ul ei oficial.
