Teoria a fost lansată de către cercetătorii de la Universitatea din California şi susţine că, în perioada târzie a formării Sistemului Solar, mai exact în faza marilor impacte, când planetele se ciocneau între ele, un obiect spaţial de mărimea actualei planete Marte a lovit ceea ce urma să devină planeta Pământ, difuzând o cantitate de materie regăsită în componenţa Lunii. Acest impact a creat acel angular momentum (care în fizică defineşte un obiect rigid care este definit ca un produs al inerţiei) al sistemului Lună-Pământ şi i-a conferit Pământului o zi de doar 5 ore.
Peste mii de ani, Luna s-a retras din apropierea Pământului şi rotaţia acestuia a încetinit, luând naştere ziua de 24 de ore.
Există o serie de probleme cu privire la această teorie. Una se referă la compoziţia asemănătoare a Pământului şi a Lunii. Satelitul natural al Pământului este format din aproximativ aceleaşi materiale care intră şi în compoziţia planetei noastre, mai puţin când vine vorba de câţiva conpuşi volatili care s-au evaporat acum foarte mult timp. Acest lucru diferenţiază Luna de orice element din Sistemul Solar. O altă problemă se referă la faptul că, dacă Luna a apărut în urma acumulării unor materiale ce se roteau în jurul Ecuatorului Pământului, ar fi trebuit să fie poziţionată pe orbită, deasupra Ecuatorului. Dar orbita actuală a Lunii este înclinată cu 5 grade faţă de Ecuator, conform descopera.ro.
Profesoara Sarah Stewart şi post-doctoranzii Matija Cuk, Douglas Hamilton şi Simon Lock au creat un model alternativ. În anul 2012, Matija Cuk şi Sarah Stewart au afirmat că acel angular momentum din sistemul Lună-Pământ a fost transferat către sistemul Pământ-Soare. În acest nou model, o coliziune cu energie ridicată a difuzat o cantitate de vapori şi de materiale lichide ale Pământului şi acestea s-au amestecat. Astfel, atât Pământul, cât şi Luna au luat naştere din acelaşi material, ceea ce explică de ce aceste două planete au o compoziţie asemănătoare.
