Nu foarte multă lume s-a gândit la aceată întrebare și, de aceea, nu multă lume știe răspundă la ea. Răspunsul, însă, este unul la care foarte puțini oameni îl cunosc și demonstrează că lucrurile nu sunt atât simple pe cât par.
Acest răspuns la întrebare este extras din cartea "Bine că ești tu deștept" de John Farndon. Prima variantă de răspuns ar fi deci aceea că furnica - dacă este vorba despre specia nezburătoare, fără aripi - cade la pământ, accelerând spre sol ca urmare a tracției gravitaționale reciproce exercitate între însectă și pământ, scrie 1cartepesăptămână.ro.
Dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Furnicile sunt așa de mici și de ușoare, încât căderea lor este considerabil frânată de rezistența aerului, adică de coliziunea insectelor cu numeroasele molecule de aer.
Astfel, în vreme ce un om poate atinge viteza maximă - terminală, i-am putea spune - de aproximativ 50-90 m/s, majoritatea furnicilor sunt atât de ușoare încât viteza lor terminală este suficient de mică pentru a le permite să plutească lin în jos, asigurându-le supraviețuirea atât în timpul căderii, cât și la impactul cu solul.
Cercetări recente efectuate în regiunile tropicale din Peru au demonstrat că furnicile lucrătoare fără aripi fac parte dintre specfiile animale zburătoare ale lumii sau, mai degrabă, plutitoare. Când dai drumul de sus unei furnici, aceasta se prăbușește mai întâi vertical.
Apoi, asemenea unui practicant al skydiving-ului în primele momente ale căderii libere - insecta își întinde picioarele pentru a-și mări capacitatea de frânare și de control.
În cele din urmă, mișcându-și membrele pentru a controla direcția prin intermediul frânării, trece la o plutire lină, cu aproximativ 4 m/s. Aparent plutește înapoi, cu spatele, fiindcă picioarele din spate sunt mai lungi decât cele anterioare.