Maratonistul Tibi Ușeriu a reușit, pentru a treia oară consecutiv, să treacă primul linia de sosire a celui mai greu maraton din lume - 6633 Arctic Ultra și să fluture steagul României, fiind singurul român care a reușit să termine cursa de 618 de kilometri.
După șapte zile de maraton bistrițeanul Tibi Ușeriu a reușit să câștige, pentru a treia oară, cel mai greu maraton de pe planetă care se desfășoară dincolo de Cercul Polar, în Canada.
Tibi Ușeriu a parcurs pe jos cei 618 de kilometri ai competiției și a fluturat steagul României trecând linia de finiș.
“Tibi Ușeriu a finalizat ediția 2018 a maratonului 6633 Arctic Ultra pe primul loc în condiții de viscol” au anunțat organizatorii maratonului.
Anul trecut, în 2017, Tibi Ușeriu a lansat cartea "27 de pași", în care și-a povestit viața demnă de scenariu de film.
În respectiva autobiografie, maratonistul român își povestește trecutul mult mai puțin glorios, în care a primit o condamnare la 23 ani de închisoare, pentru jafuri armate comise în Germania și Austria și tentativă de omor, și în care a fost gardă de corp a unui interlop care avea legături cu mafia sârbească.
"În general, viața bate filmul. În general, da. Mi-am asumat această carte, pentru că am fost nevoit. La un moment dat, am devenit un model pentru copii. Cam toți știau ce s-a întâmplat în urmă cu 20 de ani, când am fost încarcerat. Am vrut să fac o carte de vizită. Nu m-am așteptat la un succes atât de mare. Lipsa de modele în copilărie, eu sunt responsabil pentru ce am făcut.
Eu am fost soldat în Armata română. Eu am muncit pentru un politician sârb, care avea legături cu Mafia. Am început cu furturi mici, tot urci, nu mai pot să te oprești. Am ajuns și la jafuri armate, dar tentativa de omor a fost neintenționată. Am atacat un transport de bani, iar la un schimb de focuri am rănit pe cineva. Am executat aproape 10 ani de închisoare. Am reușit să evadez, pentru că nimănui nu-i place să fie închis", a spus Tibi Ușeriu, anul trecut, la Realitatea TV.
Maratonistul a explicat, apoi, titlul cărții. Ușeriu a spus că acei 27 de pași reprezintă timpul petrecut în afara celulei de închisoare.
"Nu eram conștient că sunt pe un drum foarte greșit. Pentru mine nu există frică, am trăit în inima munților. Cred că de asta mă duc inconștient cu capul în față. După 5 ani de detenție, speram să mă răzbun pe cei care m-au băgat acolo. Mi-am terminat perioada de detenție, apoi am fost trimis în România. Apoi a apărut ONG-ul care m-a salvat din asta, am încercat să-mi schumb viața. Trecutul meu m-a făcut să fiu persoana de azi.
Asumarea faptelor depinde de fiecare. E greu să transmis un mesaj, cred că dacă nu ajungeam să fac ce fac azi, nu interesa pe nimeni trecutul meu. Nu eram sigur pe mine niciodată, mi-era frică de ceva. Cei 27 de pași sunt pașii pe care-i făceam la închisoarea de maximă siguranță", a spus invitatul lui Eli Roman.
“Nu regret că am scris cartea aceasta. Trebuia cumva să îmi asum trecutul pentru că știu că altfel mi-l asumă altcineva. La colțul se vorbea demult, mai ales în ultimul an, despre trecutul meu. În Bistrița majoritatea celor de vârsta mea au știut că am avut un trecut destul de controversat. În ultimele zile nu mi-am pierdut numărul de fani, dimpotrivă au crescut cei care mă susțin. Pe cei care cred în mine nu i-a putut schimbat această carte. Mi-am ispășit pedeapsa. Am început la 22 de ani să comit jafuri armate și am fost prins la 25. Am fost condamnat pentru jafurile care le-am făcut la 23 de ani de închisoare. Eram căutat, am fost prins de două ori, am evadat din 2006 și 2008 și la un moment dat din cei 23 de ani (am primit 13 ani în Germania și nouă ani și în Austria și trebuia să fac amândouă pedepsele), în 2006 comunitatea europeană a cumulat aceste pedepse și a trebuit cea mai mare pedeapsă. Am executat cei 13 ani însă și din aceștia am făcut 2/3... Când am plecat anul trecut la maraton am avut nevoie de un cazier judiciar din România și unul internațional și mi-au fost eliberate amândouă în alb pentru că am avut și perioada de reabilitare. Sunt reabilitat din punct de vedere infracțional” mai povestea Tibi Ușeriu.