În societatea contemporană, postul este adesea privit doar ca o restricție alimentară, o listă de alimente permise și interzise. Însă pentru tradiția ortodoxă, postul este mult mai profund: este un exercițiu duhovnicesc prin care omul își disciplinează trupul pentru a-și elibera sufletul.
Mai mult decât o dietă spirituală
Postul autentic nu se rezumă la ce mâncăm, ci la felul în care trăim. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că postul trupului fără postul sufletului — adică fără renunțarea la vorbirea de rău, la mânie, la invidie și la alte patimi — este lipsit de valoare duhovnicească.
De ce postim?
Postul are rădăcini adânci în Sfânta Scriptură. Mântuitorul Însuși a postit patruzeci de zile în pustie înainte de a începe propovăduirea, arătând prin exemplul Său puterea înfrânării de sine. Biserica ne cheamă la post pentru mai multe motive:
Stăpânirea de sine — Postul ne învață să nu fim robii poftelor trupești, ci stăpâni asupra lor. Cel care își poate controla foamea are șanse mai mari să-și stăpânească și celelalte patimi: mânia, lăcomia, mândria.
Pregătirea pentru rugăciune — Un trup mai ușor și o minte mai limpede ajută rugăciunea să fie mai profundă. De aceea posturile mari (Postul Paștilor, Postul Crăciunului) sunt însoțite de rugăciuni și slujbe speciale.
Solidaritatea cu cei în nevoie — Renunțând la anumite bucurii alimentare, creștinul își amintește de cei care nu au de ales, care postesc din lipsă, nu din voință. Postul autentic se împletește cu mila și cu darul către semeni.
Cele patru posturi mari
Calendarul ortodox rânduiește patru posturi principale de-a lungul anului:
Postul Paștilor (Postul Mare) — cel mai lung și mai riguros post, de șapte săptămâni, pregătire pentru Învierea Domnului.
Postul Crăciunului — patruzeci de zile de pregătire sufletească pentru Nașterea Mântuitorului.
Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel — cu durată variabilă, în cinstea celor doi apostoli.
Postul Adormirii Maicii Domnului — două săptămâni în luna august, dedicate Fecioarei Maria.
Pe lângă acestea, Biserica rânduiește post și în fiecare zi de miercuri și vineri, zile în care ne amintim de vânzarea și, respectiv, de răstignirea Domnului Iisus Hristos.
Postul sufletesc
Postul adevărat nu se oprește la bucătărie. Sfinții Părinți vorbesc despre un „post al simțurilor": înfrânarea ochilor de la priveliști care tulbură sufletul, înfrânarea limbii de la vorbe grele sau bârfă, înfrânarea urechilor de la ascultarea răutăților.
Un post fără fapte bune este ca un pom fără roade. De aceea, perioadele de post sunt și momente prielnice pentru milostenie, pentru împăcarea cu cei cu care avem neînțelegeri și pentru participarea mai deasă la slujbele bisericii.
Cum postim cu înțelepciune
Postul nu trebuie ținut cu asprime excesivă, mai ales de către cei bolnavi, de vârstnici, de copii sau de femeile însărcinate. Biserica are înțelepciunea de a îngădui rânduieli individuale, potrivite fiecărei situații, iar sfatul unui duhovnic este de mare folos pentru a ține postul cu discernământ, nu cu mândrie sau exagerare.
Postul nu este un scop în sine, ci un mijloc. El nu ne face mai buni prin simpla abținere de la carne sau lactate, ci prin transformarea inimii pe care o însoțește.
Postul este o școală a răbdării, a smereniei și a iubirii de Dumnezeu și de aproapele. El ne amintește că omul nu trăiește numai cu pâine, ci și cu fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Într-o lume grăbită și plină de excese, postul rămâne o invitație blândă, dar fermă, spre o viață mai simplă, mai curată și mai apropiată de Dumnezeu.
