Cum se măsoară rezistența mănușii de lucru antităiere? Comparație între testul Coupe și cel TDM

Două dintre cele mai importante proceduri de testare concepute pentru a evalua rezistența materialelor la tăiere sunt Testul Coupe și Testul TDM, metode care analizează aceeași caracteristică de protecție, dar folosesc principii de măsurare distincte.

Diferența dintre cele două este importantă, deoarece o mănușă care obține un rezultat bun la un test nu va avea neapărat o clasificare echivalentă în celălalt. Există situații în care metoda tradițională de testare poate furniza rezultate influențate de uzura lamei, ceea ce face necesară utilizarea unei proceduri alternative.

Standardul EN 388 pentru mănușile antităiere

Standardul european EN 388 stabilește metodele prin care sunt evaluate performanțele mănușilor de protecție împotriva riscurilor mecanice și urmărește mai multe caracteristici, printre care rezistența la abraziune, tăiere, rupere și perforare, iar în anumite cazuri, protecția împotriva impactului. Versiunea EN 388:2016+A1:2018 a introdus modificări importante în evaluarea rezistenței la tăiere, tocmai pentru că materialele moderne nu se comportă întotdeauna într-un mod care poate fi măsurat corespunzător printr-o singură procedură.

EN 388 nu certifică o mănușă ca fiind imposibil de tăiat, ci stabilește niveluri de performanță în condiții controlate de laborator. De aceea, rezultatele trebuie interpretate împreună cu natura activității, tipul materialelor manipulate și condițiile reale de lucru.

Testul Coupe

Testul Coupe presupune utilizarea unei lame circulare care se rotește și se deplasează înainte și înapoi pe suprafața unui material, exercitând o forță constantă de aproximativ 5 newtoni. Echipamentul înregistrează numărul de cicluri necesare pentru ca lama să străpungă materialul testat, iar rezultatul este apoi comparat cu cel obținut pe un material textil de referință, astfel încât să poată fi calculat un indice de rezistență la tăiere.

Practic, dacă materialul unei manusi de lucru antitaiere rezistă la un număr mai mare de cicluri decât materialul de referință, acesta demonstrează o rezistență superioară în condițiile respective de testare. Pe baza indicelui obținut, mănușa primește un nivel de performanță cuprins între 1 și 5. Nivelul 1 corespunde unui indice de cel puțin 1,2, nivelul 2 începe de la 2,5, nivelul 3 de la 5, nivelul 4 de la 10, iar nivelul 5 presupune atingerea unui indice de minimum 20.

Valorile nu reprezintă numărul exact de treceri ale lamei, ci pragurile unor indici calculați prin raportare la materialul de control. Distincția contează, deoarece un indice Coupe de 20 nu înseamnă automat că o mănușă rezistă la 20 de tăieri reale, efectuate cu un cuțit industrial.

Principala limitare a Testului Coupe apare când materialul testat provoacă tocirea lamei circulare; dacă o mănușă este fabricată din fibre foarte rezistente sau conține inserții abrazive, lama își pierde progresiv capacitatea de tăiere pe parcursul încercării. În aceste condiții, numărul de cicluri necesare pentru străpungerea materialului poate crește nu doar datorită rezistenței mănușii, ci și pentru că lama nu mai este la fel de ascuțită.

Testul TDM

Testul TDM, denumit după aparatul de încercare ”Tomodynamometer”, utilizează un principiu diferit față de metoda Coupe - în locul lamei circulare care efectuează mișcări repetate, procedura folosește o lamă dreaptă, deplasată într-o singură direcție peste materialul testat. Forța exercitată asupra lamei este variată între încercări, iar obiectivul este determinarea forței necesare pentru străpungerea materialului pe o distanță de deplasare de 20 de milimetri.

Una dintre diferențele esențiale este că lama folosită pentru fiecare tăiere este înlocuită, evitându-se astfel influența tocitului progresiv asupra măsurătorilor. Testarea se realizează prin mai multe încercări, efectuate la sarcini diferite. Rezultatele sunt analizate pentru a estima forța care produce tăierea pe distanța standardizată, iar valoarea determinată este verificată prin încercări suplimentare.

Rezultatul este exprimat în newtoni, unitatea de măsură pentru forță, abordare ce oferă informații despre rezistența materialului atunci când asupra lui acționează o lamă dreaptă, în condiții controlate. Spre deosebire de metoda Coupe, TDM nu urmărește câte treceri suportă materialul înainte să fie străpuns, ci ce forță este necesară pentru producerea unei tăieri definite.

În cazul metodei TDM, rezultatele sunt exprimate prin șase niveluri de performanță, de la A la F (fiecare literă corespunde unui prag minim al forței necesare pentru tăierea materialului). Nivelul A începe de la 2 newtoni, nivelul B de la 5 newtoni, nivelul C de la 10 newtoni, nivelul D de la 15 newtoni, nivelul E de la 22 de newtoni, iar nivelul F de la 30 de newtoni.

Pentru a interpreta corect aceste valori poți lua în considerare două mănuși care au obținut rezultate TDM diferite. Prima este clasificată la nivelul B, ceea ce înseamnă că a atins un prag de cel puțin 5 newtoni. A doua are nivelul E și a demonstrat o rezistență de minimum 22 de newtoni în condițiile de testare. Diferența indică faptul că al doilea material suportă o forță de tăiere semnificativ mai mare înainte de a fi străpuns conform metodei standardizate.

Totuși, nu trebuie să interpretezi nivelurile drept echivalentul unei forțe maxime pe care o poți aplica în siguranță atunci când folosești un cuțit. Rezultatul se referă la o geometrie specifică a lamei, o deplasare controlată și un anumit mod de aplicare a sarcinii.

Testul Coupe vs. Testul TDM: care este cea mai importantă diferență?

Deși ambele proceduri urmăresc rezistența la tăiere, ele analizează comportamentul materialului în condiții mecanice diferite. Testul Coupe utilizează o lamă circulară, o forță constantă și un număr de mișcări repetate, pe când testul TDM folosește o lamă dreaptă, o singură deplasare pentru fiecare încercare și sarcini variabile, cu scopul de a determina forța necesară străpungerii materialului.

Această diferență explică de ce rezultatele celor două metode nu pot fi transformate direct unele în altele. Nu poți considera că un nivel Coupe 5 este identic cu nivelul TDM F, chiar dacă ambele reprezintă cele mai înalte clase ale metodelor respective. Un material poate avea performanțe ridicate la o încercare cu mișcări repetate, dar reacționa diferit atunci când este supus unei singure tăieri realizate cu o lamă dreaptă.

Dacă activitatea ta presupune contactul cu margini metalice foarte ascuțite, fragmente de sticlă sau piese industriale tăiate, clasificarea TDM oferă un reper relevant pentru evaluarea materialelor avansate. În schimb, rezultatul Coupe poate fi util pentru caracterizarea unor materiale care nu provoacă tocirea semnificativă a lamei.

Ce riscuri nu sunt acoperite de Testul Coupe și Testul TDM?

Testele sunt realizate în condiții controlate, pe mostre de material, folosind echipamente și proceduri standardizate. În mediul de lucru, însă, contactul cu un obiect ascuțit poate apărea sub diferite unghiuri, la viteze variabile și cu distribuții neuniforme ale forței.

O mănușă care obține nivelul TDM F poate oferi o rezistență foarte ridicată în cadrul testului cu lamă dreaptă, dar nu înseamnă că te poate proteja automat împotriva unui ferăstrău, a unui disc de tăiere sau a unei alte scule aflate în mișcare. Aceste situații pot implica mecanisme de accidentare diferite, care necesită măsuri specifice de prevenire.

De asemenea, nici Coupe, nici TDM nu sunt concepute pentru a determina protecția împotriva înțepării cu ace sau a penetrării cu vârfuri foarte subțiri. Organizația Internațională de Standardizare precizează în descrierea ISO 13997:2024 că metoda nu evaluează rezistența la pătrunderea obiectelor cu vârf ascuțit, precum acele și spinii.

O altă problemă apare când mănușile sunt folosite în apropierea componentelor rotative ale utilajelor. În anumite condiții, materialul se poate agăța și poate fi antrenat de piesele în mișcare, generând riscuri grave pentru utilizator. Alegerea mănușilor trebuie făcută conform evaluării riscurilor și instrucțiunilor de utilizare a echipamentului, iar în unele operațiuni purtarea acestora poate fi contraindicată.