Ce debit de apă poate prelua rigola de duș, comparativ cu scurgerea obișnuită?

Sursa foto: magnific.com
Debitul de evacuare exprimă cantitatea de apă pe care sistemul de scurgere o poate prelua și transporta către canalizare într-un anumit interval de timp. În documentațiile tehnice, acesta este exprimat de obicei în litri pe secundă (l/s), însă pentru a înțelege mai ușor ce înseamnă în utilizarea zilnică, îl poți transforma în litri pe minut.
De exemplu, o scurgere cu un debit nominal de 0,4 l/s corespunde unei capacități de 24 de litri pe minut, în condițiile în care a fost măsurată. Dacă debitul declarat este de 0,6 l/s, capacitatea ajunge la 36 de litri pe minut, iar la 0,8 l/s vorbim despre 48 de litri pe minut. Aceste cifre îți permit să compari mai ușor produsele și să stabilești dacă sistemul ales poate prelua cantitatea de apă furnizată de bateria de duș.
Totuși, valorile nominale nu trebuie confundate cu performanța garantată în orice situație. În laborator, capacitatea de evacuare se determină în condiții controlate, inclusiv la o anumită înălțime a apei deasupra gurii de scurgere. În baie, rezultatul efectiv este influențat și de panta pardoselii, lungimea traseului de canalizare, configurația sifonului și eventualele depuneri.
Diferențele devin mai clare atunci când analizezi modul în care sunt construite cele două sisteme, diametrul conductelor, debitul produs de duș și condițiile necesare pentru o evacuare eficientă. Dacă înțelegi aceste aspecte înainte de montaj poți evita situațiile în care apa se acumulează pe pardoseală, deși ai investit într-un sistem de scurgere modern.
Ce debit de apă poate evacua rigola de duș din inox?
Rigola de duș din inox reprezintă un sistem liniar care colectează apa de pe pardoseală și o direcționează către un corp de scurgere conectat la instalația de canalizare. Partea vizibilă este, de regulă, realizată din oțel inoxidabil, în timp ce ansamblul (poate) include și componente din materiale plastice rezistente, garnituri de etanșare, elemente de filtrare și un sifon pentru blocarea mirosurilor.
Capacitatea de evacuare diferă de la un produs la altul; unele rigole cu înălțime redusă de montaj au debite în jur de 0,4–0,5 l/s, în timp ce modelele cu corpuri de scurgere mai înalte și racorduri dimensionate corespunzător pot ajunge la 0,7–0,8 l/s sau mai mult. În cazul sistemelor cu două evacuări, capacitatea poate crește dacă și traseul conductelor permite acest lucru.
Unul dintre avantajele rigolei liniare îl reprezintă suprafața mai mare prin care poate colecta apa de pe pardoseală. Spre deosebire de scurgerea punctuală (unde apa trebuie direcționată către o zonă relativ mică) rigola inox poate fi amplasată pe o porțiune considerabilă din lățimea dușului.
Dacă ai o cabină de duș cu o lățime de 90 cm, de exemplu, poți integra o rigolă potrivită dimensiunilor disponibile, astfel încât apa să fie colectată eficient de-a lungul uneia dintre laturi. Această configurație poate simplifica realizarea pantei și contribuie la aspectul uniform al pardoselii.
Totuși, rigola de 90 cm nu evacuează neapărat mai multă apă decât una de 60 cm; dacă ambele utilizează același corp de scurgere și același racord, debitul maxim poate fi identic sau foarte apropiat. Lungimea suplimentară îmbunătățește posibilitatea de colectare a apei pe o suprafață mai mare, dar nu modifică automat capacitatea hidraulică a sifonului.
Ce capacitate de evacuare are scurgerea obișnuită?
Scurgerea obișnuită (sifon de pardoseală sau scurgere punctuală) colectează apa printr-un grătar de dimensiuni relativ reduse amplasat, de obicei, în centrul zonei de duș sau într-un colț al acesteia. Pentru ca apa să ajungă eficient la sifon, pardoseala trebuie să prezinte o înclinație corespunzătoare din direcțiile din care se face colectarea.
În ceea ce privește debitul, scurgerile pot avea capacități foarte diferite. Un model de scurgere de pardoseală pentru duș, prevăzut cu un racord DN 40 și un sifon cu gardă de apă de 30 mm, este raportat la un debit minim de referință de 0,4 l/s, pentru o acumulare de apă de 20 mm, potrivit condițiilor de testare EN 1253. Echivalentul este de 24 de litri pe minut, iar curbele din fișa tehnică arată că debitul efectiv poate varia în funcție de înălțimea de instalare.
Există însă și scurgeri punctuale care ating valori considerabil mai mari, debite cuprinse între 0,9 și 1,2 l/s la o acumulare de apă de 20 mm, pentru anumite configurații DN 50. Aceste valori corespund unor capacități de 54–72 de litri pe minut și demonstrează că o scurgere clasică performantă poate depăși capacitatea unor rigole liniare.
Unde apar diferențele dintre cele două?
Pentru a compara corect cele două soluții trebuie să iei în calcul atât performanța hidraulică, cât și modul în care apa este colectată. Rigola liniară oferă o zonă extinsă de captare și poate fi integrată aproape de perete, în timp ce scurgerea punctuală concentrează colectarea într-un singur loc (diferență constructivă influențează realizarea pantei, tipul de finisaj și comportamentul apei pe suprafața dușului).
Un aspect tehnic care crează confuzie este înălțimea de acumulare a apei deasupra scurgerii, numită și sarcină hidraulică sau înălțime a coloanei de apă. În multe fișe tehnice întâlnești valori de debit măsurate la 10 mm și la 20 mm, dar, în general, o înălțime mai mare a apei produce presiune suplimentară și permite sistemului să evacueze un debit mai mare.
De exemplu, o rigolă poate evacua 0,4 l/s la o acumulare de 10 mm și 0,8 l/s la 20 mm, fără ca această diferență să indice vreo modificare a produsului. Este doar rezultatul unor condiții de testare diferite. De aceea nu ar fi corect să compari debitul unei rigole măsurat la 20 mm cu debitul unei scurgeri clasice măsurat la 10 mm.
În plus, înălțimea apei din testul de laborator nu trebuie interpretată drept nivelul care se va forma în dușul tău; dacă debitul furnizat de baterie este mai mic decât capacitatea disponibilă a scurgerii la o înălțime redusă, evacuarea se poate produce fără acumulări vizibile importante.
Ce influențează capacitatea de evacuare a rigolei din inox?
Materialul din care este fabricată rigola contribuie la rezistența și durabilitatea acesteia, însă nu este factorul principal care determină debitul. O rigolă din inox poate avea un aspect modern și o construcție rezistentă la coroziune, dar performanța hidraulică este influențată, în primul rând, de geometria sistemului și de racordarea la canalizare.
Diametrul conductei de evacuare reprezintă unul dintre elementele importante - racordurile DN 40 și DN 50 sunt întâlnite frecvent la sistemele pentru duș, iar un diametru mai mare permite transportul unui debit superior, dacă și restul instalației este dimensionat corespunzător.
Contează și adâncimea constructivă a sistemului - rigolele cu înălțime redusă sunt utile în apartamentele unde nu poți modifica foarte mult nivelul pardoselii. Totuși, modelele compacte pot avea debite mai mici decât variantele cu înălțime de instalare mai mare, iar aegerea trebuie făcută astfel încât să existe spațiu suficient pentru corpul de scurgere, conductă și panta necesară.
Important este și traseul până la coloana de canalizare. Dacă apa trebuie să parcurgă o conductă lungă, cu numeroase coturi sau cu înclinație insuficientă, performanța întregului sistem poate fi afectată. Chiar și o rigolă declarată pentru un debit ridicat poate avea dificultăți atunci când instalația din aval nu reușește să transporte aceeași cantitate de apă.
Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News


























