De ce cresc enzimele hepatice? Ce spun specialiștii laboratoarelor Clinica Sante

Ce înseamnă, de fapt, „enzime hepatice crescute”?

Enzimele sunt proteine care grăbesc reacțiile chimice din celule. În mod normal ele lucrează în interiorul țesuturilor, iar în sânge ajung în cantități mici, prin uzura obișnuită a celulelor. Când o valoare crește, înseamnă de regulă că un țesut eliberează mai mult decât de obicei.

Expresia „enzime hepatice” este folosită larg, dar nu toate enzimele urmărite într-un set de biochimie sunt specifice ficatului. Cea mai apropiată de ficat dintre analizele uzuale este TGP, alanin aminotransferaza, o enzimă concentrată mai ales în celulele hepatice. Tocmai de aceea o valoare modificată a ei atrage atenția asupra ficatului mai mult decât alți parametri. Restul enzimelor din aceeași grupă provin din mai multe organe, iar diferența dintre ele contează atunci când medicul citește buletinul.

Un singur rezultat, luat separat, nu spune însă mare lucru. Intervalele de referință diferă de la un laborator la altul, în funcție de metoda și de aparatura folosite, iar valorile pot fi influențate de lucruri banale. Analizele arată ce se întâmplă în organism în ziua recoltării; interpretarea și diagnosticul aparțin medicului.

TGP, GGT și LDH: ce măsoară fiecare

Cele trei enzime cerute cel mai des împreună acoperă zone diferite ale organismului, iar diferența dintre ele explică de ce medicul le citește ca pe un set, nu separat.

Prima dintre ele, cunoscută și sub numele de ALT sau alanin aminotransferază, provine mai ales din celulele ficatului. Este cel mai bun indicator de rutină pentru starea celulei hepatice, iar o valoare crescută poate însoți un ficat gras, o hepatită virală sau reacția organismului la un tratament. Când crește, de obicei împreună cu TGO, medicul se uită întâi la medicamentele și suplimentele luate recent, la greutate și la consumul de alcool, apoi extinde investigațiile dacă valorile se mențin la o nouă determinare.

A doua analiză, GGT, este enzima care ajută la stabilirea originii unei probleme. Ea se găsește în ficat și în căile biliare, iar valorile cresc mai ales atunci când scurgerea bilei este îngreunată. Fiind sensibilă la alcool și la anumite medicamente, GGT este folosită frecvent și pentru a confirma că o altă valoare modificată vine chiar din zona hepato-biliară, nu din os sau din alt țesut.

A treia enzimă este cea mai puțin specifică dintre toate. Se găsește în aproape toate celulele organismului, de la mușchi, inimă și rinichi până la ficat și globulele roșii, și crește ori de câte ori undeva se distrug celule, indiferent de motiv. Tocmai de aceea o creștere izolată nu trimite către un anumit organ, iar valoarea ei capătă sens doar alături de restul rezultatelor, de simptome și de istoricul persoanei.

Care sunt cauzele frecvente ale creșterii enzimelor hepatice?

Lista cauzelor posibile este lungă, dar câteva situații acoperă majoritatea cazurilor întâlnite în practică:

●      Ficatul gras nealcoolic, cea mai frecventă cauză la adulți, legată de greutate, sedentarism și sindrom metabolic;

●      consumul de alcool, inclusiv ocazional, dar în cantitate mare, în zilele dinaintea recoltării;

●      medicamente și suplimente: antibiotice, antiinflamatoare, statine, unele produse pe bază de plante;

●      hepatitele virale B și C, care pot evolua ani la rând fără niciun simptom;

●      efortul fizic intens cu 24–48 de ore înainte de analize;

●      afecțiuni ale căilor biliare, cum este litiaza biliară;

●      cauze din afara ficatului: probleme musculare, afecțiuni tiroidiene sau hemoliză, adică distrugerea globulelor roșii.

Ultima categorie explică de ce medicul cere uneori și LDH, lactat dehidrogenaza. Dacă enzimele considerate „hepatice” sunt crescute, dar celelalte analize ale ficatului arată bine, sursa poate fi musculară sau sangvină, iar un tablou complet ajută la separarea acestor situații. Specialiștii laboratoarelor Clinica Sante recoltează aceste analize din aceeași probă de sânge, astfel încât pacientul nu are nevoie de un al doilea drum.

Unde se pot face analizele pentru ficat și cât durează rezultatele?

Analizele de biochimie care includ TGP, GGT și LDH se fac în cele 24 de laboratoare proprii ale Clinica Sante, cu recoltare în peste 300 de centre, prezente în toate județele țării. Rețeaua funcționează din 1995, are aproximativ 1.500 de angajați și primește zilnic peste 5.000 de pacienți.

Pentru analizele cu plată nu este nevoie de programare: comanda se poate pune online, cu minimum 12% reducere, politică permanentă a rețelei, iar recoltarea se face în orice centru Clinica Sante. Pentru analizele cu bilet de trimitere, decontate prin Casa de Asigurări de Sănătate, este necesară o programare prealabilă, în funcție de fondurile disponibile în luna respectivă; pașii îi explică la telefon colegii de la call-centerul Clinica Sante, disponibil la *8787. Rezultatele sunt disponibile online, de obicei în 24 de ore de la recoltare.

Cum se pregătește recoltarea și când merită repetate analizele

Pregătirea este simplă, dar contează pentru acuratețea rezultatului. Recoltarea se face dimineața, după un post de 8–12 ore în care se poate bea apă. Cu 24–48 de ore înainte este bine de evitat alcoolul și efortul fizic intens, pentru că ambele pot ridica temporar valorile enzimelor. Medicamentele și suplimentele luate în perioada respectivă se spun medicului, pentru că multe dintre ele influențează direct aceste analize.

Ritmul repetării îl stabilește medicul curant. Când valorile au crescut din cauza unui tratament oprit între timp sau a unui efort intens, ele revin adesea în câteva săptămâni, iar o a doua determinare lămurește situația. Când la mijloc este ficatul gras sau o infecție cronică, normalizarea ține de tratarea cauzei. În ambele situații, enzimele se citesc alături de restul tabloului hepatic: TGO, bilirubina, fosfataza alcalină, proteinele totale și albumina, plus hemoleucograma.

Concluzia rămâne aceeași, indiferent cât de clar pare buletinul: analizele arată ce se întâmplă în organism la un moment dat, iar ce înseamnă acele cifre pentru o anumită persoană poate spune doar medicul care o cunoaște.