Pentru a înţelege amploarea mitingului PSD din Piaţa Victoriei, trebuie să ne raportăm la protestele din 2017.
În noaptea dintre 5 şi 6 februarie 2017, au fost între 250 şi 300.000 de oameni în Piaţa Victoriei. Încă de la primele proteste au fost oameni care au contrazis cifrele şi au spus că n-are cum să intre atâţia oameni în acel spaţiu. Într-adevăr, e imposibil să fie atât de mulţi oameni în faţa clădirii Guvernului, dacă nu cumva sunt înghesuiţi cu mâna, scria Adevarul, în 2017.
Acest raţionament e însă contra logicii. Înainte însă de logică, trebuie prezentate câteva fapte. Mai sus, în imagine, este marcat spaţiul în care au fost răspândiţi cei mai mulţi protestatari. Nu sunt nicidecum doar în faţa Palatului Victoria, ci se întind până pe strada Paris, până la Antipa şi dincolo de parcarea de la Victoriei.
Zona marcată pe hartă acoperă circa 53.000 de metri pătraţi. Firesc, ca să afli câţi oameni intră în ea, înmulţeşti aceşti metri cu numărul de oameni. Dar câţi oameni bagi într-un metru pătrat? Depinde pe cine întrebi. Autorul a cercetat datele prezentate în „Crowd Safety and Risk Analysis“ ca să vădăcum pot fi repartizaţi participanţii. Cel mai lejer e cu un om pe metru pătrat. Firesc, ai vreo 50.000 de oameni în piaţă. Ca să ai un sfert de milion în aria marcată, ar trebui să ai aproape cinci oameni pe metru pătrat.
Aici apare prima dilemă a multora: oamenii au ghiozdane, pancarte, mai au nevoie de loc să fumeze sau să sară, să se încălzească. Mai sunt şi mici standuri cu ceai cald şi apă, deci e imposibil să fie 250.000 de oameni în Piaţa Victoriei. Da, e imposibil să fie atât de mulţi oameni la un moment dat. Situaţia oricăror manifestări publice e simplă: masele de oameni nu stau pe loc.
Se mişcă, se duc după apă, se duc la baie, îşi schimbă locul, vin alţii, pleacă alţii. Pe scurt, e greşit să te raportezi doar la suprafaţă când compui numere. Dar e esenţial să ai o bază de la care să pleci. Conform multora care acuză cifrele prea mari, confortul fiecărui participant e „la limită“ când sunt mai mult de doi oameni pe metru pătrat. În acest caz, avem precis peste 100.000 de protestatari.
Sunt însă şi „puncte fierbinţi“, în care aglomeraţia e mult mai mare de doi oameni per metru pătrat, cum ar fi la metrou (apropo, Metrorex a ales să nu mai oprească trenurile în staţia Victoriei pe motiv de supraaglomerare - acei oameni din subteran, ba chiar şi din metrou, se pun la număr, chiar sub suprafaţa mai sus marcată), la capetele bulevardelor sau lângă gardul Jandarmeriei.
Potrivit analizei citate mai sus, mai mult de trei oameni pe metru pătrat înseamnă instabilitate, participanţi irascibili şi lucrurile pot degenera. Cel mai mare risc e dincolo de şapte oameni pe metru pătrat. De unde şi problemele de care mai auzi la diverse evenimente publice, că se înghesuie lumea, că se lasă cu bătaie. În Piaţa Victoriei nu s-a întâmplat aşa, iar de-a lungul a vreo patru ore de protest, migraţia înspre şi dinspre centrul pieţei a fost destul de mare.
Astfel, nu e deloc incredibil că în Bucureşti au ieşit să protesteze aproape 300.000 de oameni, chiar dacă nu toţi au încăput în pozele făcute de la înălţime, la un moment dat. Ca ultimă precizare, e statistică şi marja de eroare nu e deloc mică. Te poţi raporta însă la câteva cifre simple ca să îţi faci o idee. Altfel, cel mai mare spaţiu din Bucureşti pentru adunări este între fântâna de la Piaţa Unirii şi până în Piaţa Constituţiei (aproximativ 81.000 de metri pătraţi). Ar putea găzdui, în cazul unui eveniment foarte aglomerat, aproape de jumătate de milion de oameni.
