Și-a presimțit Nicolae Ceaușescu sfârșitul pe 16 decembrie 1989? De ce s-a apropiat de copacul DEMONIC

16 Decembrie 1989 a fost într-o sâmbătă, cu vreme deosebit de caldă. La Timișoara, ceea ce părea doar un litigiu administrativ provocat de evacuarea pastorului László Tőkés începea să semene tot mai mult cu un conflict de natură social-politică.

De la București, încă sigur pe poziția sa, Nicolae Ceaușescu a ordonat, de la primele ore ale dimineții, ca evacuarea să fie pusă în practică, indiferent de proteste.

„A fost ultima sâmbătă petrecută de Ceaușești în jilțul puterii. Din ziua de 16 decembrie a încetat liniștea soților Ceaușescu. Nimic grav, sperau ei,” a scris istoricul Lavinia Betea, in cartea sa „Ultimul an din viața Elenei Ceaușescu”.

MISTERUL DE SUB NUC. CE S-A PETRECUT ÎN SUFLETUL LUI CEAUȘESCU?

Un episod minor, petrecut în după-amiaza aceleiași zile și care poate că n-a avut nicio semnificație specială este relatat tot de Betea. Nicolae Ceaușescu a fost la vânătoare, iar la revenirea în vila de protocol de la Snagov „a băut, cum demult nu mai făcuse, un pahar și jumătate de țuică. Ca și cum și-ar fi luat adio de la acea reședință iubită, după spusele menajerei Suzana Andrieș. S-a învârtit de 3 ori pe lângă nucul din curte, uitându-se la cer.”

Faptul că episodul s-a petrecut sub un nuc deschide poarta unei interpretări spectaculoase din punct de vedere al superstițiilor. Nucul este considerat a fi un arbore demonic în spațiul cultural românesc: „Fiecare cracă (...) are nouă frunze și sub fiecare frunză se ascunde un demon. Și în aria noastră culturală, nucul nu se plantează în curte, deoarece sub nuc nu crește nimic altceva și mai există credința că cel care va planta un nuc va muri în momentul în care grosimea tulpinii sale atinge pe cea a grumazului omului”, potrivit Dicționarului de simboluri și arhetipuri culturale din 1994.

Revenind în planul realității istorice seci, este aproape sigur că Nicolae Ceaușescu n-a avut nici măcar în acel moment sentimentul că zilele în fruntea țării, îi sunt numărate. Din păcate, deciziile catastrofale pe care le-a luat în continuare i-au fost fatale atât lui cât și, din păcate, multor oameni nevinovați.