Este zi de mare sărbătoare pentru creștin-ortodocși. Mari sfinți sunt cinstiți în calendar.
Ortodoxe
Sf. Cuv. Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii lui Dalmat; Sf. Cuv. Visarion
Greco-catolice
Sf. cuv. Visarion Taumaturgul; Sf. cuv. Ilarion cel Nou
Romano-catolice
Sf. Fc. Maria, Maica Bisericii; Sf. Norbert, ep.
Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii Dalmaților, este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 6 iunie.
Părinții săi erau evlavioși și iubitori de Dumnezeu (tatăl său, Petre Capadocianul, era pitarul împărătesc). Așadar, l-au învățat bine Sfânta Scriptură.
"Apoi, când era de douăzeci de ani, a lăsat - după cum zice Evanghelia - pe tată, pe mamă, casă și bogăție, și s-a dus în mănăstirea lui Isihie, care era aproape de Bizanț. După aceea a venit în mănăstirea Dalmatului și acolo a luat îngerescul și sfântul chip cel mare, și s-a făcut ucenic al Sfântului Grigorie Decapolitul, care într-acea vreme viețuia acolo" (Viețile Sfinților).
A fost apoi egumen al mănăstirii, păstorind obștea vreme de opt ani.
Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou a suferit multe chinuri, fiind trimis în exil, în timpul împăratului iconoclast Leon Armeanul (813-820), pentru a renunța la dreapta credință și la cinstirea sfintelor icoane.
În vremea împărătesei Teodora, soția împăratului Teofil (829-842), când a fost restabilit cultul icoanelor, Sfântul Ilarion a fost eliberat și s-a reîntors la Mănăstirea Dalmaților.
Aici a viețuit încă trei ani, după care a plecat în pace la Domnul.
* Sfântul Cuvios Visarion s-a născut și a crescut în Egipt.
Din tinerețea sa a iubit pe Hristos. După o călătorie la Ierusalim, unde a cunoscut mulți părinți cu viață deosebită, s-a întors în Egipt și folosindu-se de aceste întâlniri, cu sfatul duhovnicului său, Cuviosul Isidor Pelusiotul, a început viața cea aspră.
Împărțindu-și săracilor și mănăstirilor averea rămasă de la părinți, s-a făcut monah. Și, ducându-se într-un loc pustiu, trăia în mari nevoințe.
Astfel, fiind în trup, se asemăna celor fără de trup. Postirea lui era fără de măsură, pentru că uneori nu mânca toată săptămâna, iar alteori petrecea fără de hrană și fără de băutură patruzeci de zile.
"Cu ochii cei sufletești privea neabătut spre Hristos, urmând celor fără de trupuri. De aceea s-a învrednicit și de mari daruri de la El, pentru că i s-a dat lui darul facerii de minuni, cum erau prorocii cei mai de demult" (Viețile Sfinților).
Sfântul Cuvios Visarion, ajungând la adânci bătrâneți, s-a mutat la viața cea neîmbătrânită și a trecut de la plângere la bucuria cea veșnică.
