Sărbătoare 19 iulie - Un mare sfânt este pomenit în calendar. Zi importantă pentru credincioși

Ortodoxe
Sf. Cuv. Macrina, sora Sf. Vasile cel Mare; Sf. Cuv. Die; Aflarea moaștelor Sf. Cuv. Serafim de Sarov

Greco-catolice
Sf. cuv. Macrina; Sf. cuv. Die

Romano-catolice
Ss. Epafra, ep. m.; Macrina, călug.

Sfânta Cuvioasă Macrina este pomenită în calendarul creștin ortodox la 19 iulie.

A fost sora cea mare a Sfinților Vasile cel Mare și Grigorie, episcop al Nyssei. Patru frați și șase surori erau cu toții, copiii Emiliei și ai lui Vasile, părinți cu o situație materială deosebită, dar și cu o viață îmbunătățită.

Sfânta Macrina a primit educație religioasă de la mama sa. De o frumusețe neobișnuită, Sfânta a fost logodită de tatăl său cu un tânăr de neam foarte bun, care înainte de căsătorie a murit. Considerând această logodnă ca o cununie adevărată, Sfânta Macrina nu s-a mai căsătorit.

A rămas în casa părintească și a avut grijă de frații săi, de părinți și de administrarea averii, destul de mare, a părinților săi. Ea a fost cea care le-a făcut cunoscută Sfânta Evanghelie fraților care își făceau educația în cele mai faimoase școli ale vremii, Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigore, episcopul Nyssei.

După moartea mamei sale, Emilia, Sfânta Macrina, care oricum ducea o viață aproape monahală în casa părinților, a întemeiat o obște de călugărițe pe o proprietate a familiei aflată în Pont. Aici a murit, pe un pat de scânduri, într-o mare sărăcie, în care viețuiau călugărițele, acoperită cu mantia de episcop a fratelui său Sfântul Grigorie.

* Astăzi se face pomenirea aflării moaștelor Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, unul dintre cei mai cunoscuți sfinți pe care i-a dat Biserica Ortodoxă Rusă.

Sfântul Serafim de Sarov s-a născut în 19 iulie 1745. La 17 ani, cu binecuvântarea mamei sale, a intrat în Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model de ascultare și virtute monahală.

A fost tuns monah după opt ani de ascultare ca frate în mănăstire, primind numele Serafim ("înfocat", "arzător"). După moartea duhovnicului său, a primit încuviințarea de a se retrage în singurătate, în adâncul pădurii. Aici și-a făcut o colibă de lemn, înconjurată de o mică grădină.

În urma unor ispite puternice, a hotărât să lupte ca stâlpnicii de odinioară și a petrecut o mie de zile și o mie de nopți pe o stâncă în picioare, sau îngenuncheat, repetând fără încetare rugăciunea vameșului: "Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului" (Luca 18, 13). Astfel, Sfântul Serafim a fost eliberat pentru totdeauna de lupta gândurilor.

S-a întors între semenii săi, plin de har și de lumină, și a devenit pentru popor un adevărat "apostol", martor și propovăduitor al Învierii.

Ușa chiliei sale era deschisă tuturor și avea o bucurie cu totul specială față de cei păcătoși care veneau la el pocăindu-se.

În calendarul creștin ortodox, Sfântul Serafim de Sarov este sărbătorit de două ori, la 2 ianuarie, dată la care sfântul a trecut în veșnicie, și la 19 iulie, ziua sa de naștere, precum și ziua când a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă, în 1903.

Canonizarea sa a avut loc în prezența familiei imperiale, a numeroșilor ierarhi și a unei mulțimi de sute de mii de persoane, venite din toate părțile Rusiei.

Moaștele Sfântului Serafim, descoperite în chip minunat în Catedrala Kazanskaya din Sankt Petersburg, au fost mutate în 1991, la mănăstirea din Diveevo, aflată în apropierea orașului Nijny Novgorod din Rusia.