Deseori părintele Paisie era îngândurat, vărsând lacrimi de durere. Văzându-l, ucenicii l-au întrebat:
– Părinte, de ce porți în sufletul tău atâta suferință și tristețe? Atunci Paisie a zis: – Omenirea nu se mai gândește la răstignirea Domnului lisus. Ne aducem aminte în Postul Mare, în Vinerea Patimilor, dar apoi uităm. Ar fi mai multă pace și iubire în lume și în sufletul oamenilor, dacă gândul la răstignirea Domnului, la patimile Sale de bunăvoie pentru noi, le-am purta fiecare în minte și-n inimă. De aceea, vă îndemn la gândul răstignirii, gând care să rodească în noi pacea sufletelor și bucuria inimii.
