Paştele Cailor sau Ispasul, aşa cum este denumită în popor această sărbătoare, are loc în ziua de Înălţare la Cer a lui Iisus Hristos, adică în joia din săptămâna a şasea de după Paşti (la fix 40 de zile). Sărbătoarea mai este mai este cunoscută și drept „Joia iepelor“.
De unde vine sărbătoarea Paștele cailor
O legendă spune că, atunci când Fecioara Maria l-a născut pe Iisus, caii făceau mare gălăgie. Aceasta i-ar fi blestemat să fie animale mereu flamânde, cu excepția unei singure zile pe an: Paștele cailor.
Această sărbatoare este prilej pentru organizarea de târguri și pentru încheierea unor afaceri. De Paștele lor, caii nu sunt puși la căruță, iar în trecut, în unele zone, se faceau slujbe religioase pentru sănătatea animalelor.
„Paștele Cailor”, sărbătoarea care nu are dată fixă
Paştele Cailor nu are o dată fixă, aceasta fiind influenţată de data serbării Paştilor. „Probabil că şi din această cauză a luat naștere vorba <la Paştele Cailor>, însemnând o dată neştiută încă, fără o zi exactă în calendar”, scrie crestinortodox. În ziua în care caii „îşi prăznuiesc” Paştele, se spune că pentru un ceas, ei se satură de păscut iarba câmpului.
În tradiţia populară, această zi mai este numită, în popor, şi Ispas şi este dedicată personajului mitic cu acelaşi nume. Ispas ar fi asistat la Înălţarea Domnului şi la ridicarea sufletelor morţilor la cer. Întrucât ar fi fost un om vesel, credincioşii caută să fie şi ei bine dispuşi de ziua acestuia. Este prăznuit ca un adevărat sfânt sau patron al casei şi i se respectă ziua cu interdicţii severe de muncă în Muntenia, Moldova şi Oltenia.
„Paștele Cailor” sau Ispasul este un obicei din Transilvania
O altă legendă care circulă referitor la această sărbătoare îşi are originile în Evul Mediu, iar Ispasul este un obicei care a circulat în Transilvania.
În Evul Mediu, pe când în Ardeal exista o componentă multietnică şi religioasă, sărbătoarea Învierii Domnului avea loc la date diferite. Mai exact, când ungurii îşi serbau Paştele, românii cereau de la ei caii, ca să-şi lucreze pământul, iar când venea rândul românilor să-şi serbeze Paştele, aceştia îşi împrumutau caii ungurilor.
Potrivit calculelor calendarului, o dată la 4 sau 7 ani se întâmpla ca Paștele să cadă în aceeaşi zi. De aici a venit şi vorba „la Paştele Cailor”. Este vorba despre acest an, an în care toti serbau Paştele la aceeaşi dată, fiind anul în care caii se odihneau.
Sursă text: Click.ro
