Cu toții am folosit expresia „la Paștele Cailor“ cu sensul de „niciodată“, dar puțini dintre noi știu că această zi chiar există. Click! îți spune când este și ce semnifică această sărbătoare.
Paștele Cailor sau Ispasul, așa cum este denumită în popor această sărbătoare, are loc în ziua de Înălțare la Cer a lui Iisus Hristos, adică în joia din săptămâna a șasea de după Paști (la fix 40 de zile). Sărbătoarea mai este mai este cunoscută și drept „Joia iepelor“.
De unde vine sărbătoarea Paștele cailor
O legendă spune că, atunci când Fecioara Maria l-a născut pe Iisus, caii făceau mare gălăgie. Aceasta i-ar fi blestemat să fie animale mereu flamânde, cu excepția unei singure zile pe an: Paștele cailor.
Această sărbatoare este prilej pentru organizarea de târguri și pentru încheierea unor afaceri. De Paștele lor, caii nu sunt puși la căruță, iar în trecut, în unele zone, se faceau slujbe religioase pentru sănătatea animalelor.
„Paștele Cailor”, sărbătoarea care nu are dată fixă
Paștele Cailor nu are o dată fixă, aceasta fiind influențată de data serbării Paștilor. „Probabil că și din această cauză a luat naștere vorba <la Paștele Cailor>, însemnând o dată neștiută încă, fără o zi exactă în calendar”, scrie crestinortodox. În ziua în care caii „își prăznuiesc” Paștele, se spune că pentru un ceas, ei se satură de păscut iarba câmpului.
În tradiția populară, această zi mai este numită, în popor, și Ispas și este dedicată personajului mitic cu același nume. Ispas ar fi asistat la Înălțarea Domnului și la ridicarea sufletelor morților la cer. Întrucât ar fi fost un om vesel, credincioșii caută să fie și ei bine dispuși de ziua acestuia. Este prăznuit ca un adevărat sfânt sau patron al casei și i se respectă ziua cu interdicții severe de muncă în Muntenia, Moldova și Oltenia.
„Paștele Cailor” sau Ispasul este un obicei din Transilvania
O altă legendă care circulă referitor la această sărbătoare își are originile în Evul Mediu, iar Ispasul este un obicei care a circulat în Transilvania.
În Evul Mediu, pe când în Ardeal exista o componentă multietnică și religioasă, sărbătoarea Învierii Domnului avea loc la date diferite. Mai exact, când ungurii își serbau Paștele, românii cereau de la ei caii, ca să-și lucreze pământul, iar când venea rândul românilor să-și serbeze Paștele, aceștia își împrumutau caii ungurilor.
Potrivit calculelor calendarului, o dată la 4 sau 7 ani se întâmpla ca Paștele să cadă în aceeași zi. De aici a venit și vorba „la Paștele Cailor”. Este vorba despre acest an, an în care toti serbau Paștele la aceeași dată, fiind anul în care caii se odihneau.
Sursă text: Click.ro
