Ce este Lancea Destinului, arma legendară cu care se spune că a fost împuns Iisus pe cruce

La bază, se pare că ar sta un fapt real, acela că soldatul roman care l-a împuns pe Mântuitor cu lancea între coaste, pentru a dovedi că a murit, a împiedicat astfel mutilarea picioarelor lui Iisus (ceea ce, în interpretările ulterioare, reprezenta împlinirea profeției din Scriptură că “Ni­ciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat”), scrie Universul Cunoașterii.

De altfel, centurionul Gaius Cassius s-a convertit ulterior la creştinism, devenind celebru prin numele de Longinus (omul cu lancea).

Arma lui, botezată “Lancea Destinului”, va cunoaşte de-a lungul timpului o existenţă aven­turoasă, trecând din mână în mână, dintr-o epocă istorică în alta. Cu timpul, legenda a făcut din ea un soi de talisman fermecat; cel care o poseda, cunoscându-i puterea, putea să stăpânească destinul lumii.

Drumul lăncii de-a lungul secolelor istorice rămâne un subiect extrem de pasionant. Cele mai vechi informaţii coboară în anul 285 (era noastră), când Mauricius – comandantul creştin al le­giunii tebane – a dorit să moară cu lancea în mână, alături de cei 6666 de soldaţi ai săi, din ordinul tiranului roman Maximian.

De-a lungul secolelor, arma originală sau ceea ce se presupunea a fi Lancea Destinului, a fost legată de numele împă­ra­ților Cons­tantin cel Mare și Carol cel Mare. Cel din urmă ar fi pier­dut-o, iar după câteva zile a murit.

Ulterior, lancea reapare în poveştile me­die­vale, devenind un însemn al puterii pentru o lungă suc­cesiune de sfinţi împăraţi (majoritatea ger­ma­nici), ajungând în final la Francisc I, împăratul Aus­tri­ei. Lancea a rămas la Viena până în apropierea ce­lui de-al Doilea Război Mondial, când fascinaţia ei s-a extins asupra unui personaj diabolic: Adolf Hitler.

Dincolo de aspectul legendar, 3 sau 4 relicve presupuse sau doar atribuite Lăncii Destinului se află la vatican, Viena, mănăstirea Echmiadzin din Armenia și cea din Antiohia (Turcia) - cea din urma fiind aceeași sau un fragment din cea aflată în Armenia.