"Poţi fi francez prin naştere şi poţi fi francez cu inima", susţine un bărbat care mărşăluieşte alături de soţia sa taiwaneză şi de fiica lor, ce poartă pe umeri un tricolor. Apărarea identităţii naţionale nu are nimic de-a face cu rasa, proclamă un susţinător de culoare al Frontului Naţional.
Dar nu întotdeauna a fost aşa. În anii 1970 şi la începutul anilor 1980, Frontul Naţional era perceput ca radical. Unii dintre liderii săi aveau legături cu fascismul. Fondatorul partidului, Jean-Marie Le Pen, a făcut declaraţii pe care mulţi le califică drept antisemite. În ultimele două sau trei decenii, frontul a încercat să îşi atenueze imaginea xenofobă şi să se transforme într-un partid de masă, actualul lider Marine Le Pen depunând eforturi pentru o "de-demonizare" a formaţiunii.
Ea rămâne un oponent virulent al imigraţiei, dar şi-a îndreptat furia către graniţele deschise ale Europei. Mesajul ei, că afluxul de români şi polonezi distruge locurile de muncă a rezonat cu muncitorii francezi de toate rasele. Acelaşi lucru este valabil şi cu afirmaţia potrivit căreia FN reprezintă lupta populaţiei din Franţa care a fost trădată de "elitele globalizate".
Jean-Philippe Virapin, angajat al primăriei din Paris, originar din insula caraibiană franceză Martinica, susţine că ceea ce l-a atras la Frontul Naţional a fost "apărarea oamenilor modeşti, a oamenilor uitaţi". Un alt membru al FN, Elie Chabot, în vârstă de 22 de ani de origine siriană, afirmă: "Oamenii de origine străină suferă de toate bolile subliniate de Marine Le Pen - insecuritate, migraţie în masă şi sărăcie". Chabot susţine că în suburbia Bondy unde trăieşte el "nu ar fi surprins dacă ar fi mai mulţi imigranţi care votează pentru Frontul Naţional decât albi".
Accentul pe care FN îl pune pe infracţiuni atinge o altă coardă sensibilă a persoanelor de vârstă mijlocie.
Mohammed Ayad-Zeddan, în vârstă de 40 de ani, locuieşte în Henin-Beaumont, un oraş nordic unde Frontul Naţional a obţinut victoria la alegerile din martie. Lui "nu îi pasă prea mult" de atitudinea frontului în privinţa imigraţiei, dar susţine promisiunea noului primar de a consolida poliţia. "Sunt din ce în ce mai multe infracţiuni aici", a declarat el.
Atracţia pe care FN o exercită asupra minorităţilor face parte dintr-o strategie deliberată, susţine bloggerul Octave Nitkowski, care a scris o carte despre Frontul Naţional. În trecut, extrema dreaptă franceză obişnuia să atace grupurile care deviau de la tradiţia creştină, albă şi patriarhală a ţării. Minorităţile religioase, sexuale sau etnice erau tratate ca suspecte. În prezent, susţine Nitkowski, FN are un singur ţap ispăşitor: islamul radical. "Ei susţin drepturile evreilor, femeilor, homosexualilor şi altora prezentându-i ca victime ale fundamentaliştilor islamici", afirmă el.
