O particularitate genetică asociată părului roșcat ar putea influența felul în care organismul reacționează la anumite medicamente anestezice. Ipoteza a fost adusă în discuție după ce Christa Pike, o deținută în vârstă de 50 de ani din Tennessee, a supraviețuit unei execuții prin injecție letală, deși a primit două doze de pentobarbital, un sedativ puternic.
Cazul a atras atenția și prin comparație cu execuția lui Jamaal Howard, un bărbat de 46 de ani omorât în Texas la numai o săptămână după tentativa eșuată din Tennessee. În cazul lui Howard, a fost utilizată aceeași substanță, iar acesta a încetat să se mai miște la aproximativ 30 de secunde după injectare. Pike, în schimb, era încă în viață la peste o oră de la administrarea celor două doze.
Ce legătură ar putea exista între părul roșcat și anestezie
Dr. Elisha Peterson, medic anestezist din Statele Unite cu certificare de specialitate, a explicat pentru LADbible că părul natural roșcat al Christei Pike ar putea fi relevant pentru modul în care organismul ei a reacționat la medicament.
Cercetările au arătat că majoritatea covârșitoare a persoanelor cu păr roșcat natural prezintă variante ale genei MC1R. Această genă a fost asociată și cu o toleranță mai mare la anestezie.
„Pacienții roșcați au nevoie de mai multe medicamente pentru a adormi și pentru a rămâne adormiți”, a explicat Peterson. Medicul a adăugat că gena MC1R face ca „anumiți receptori din sistemul nervos să fie mai rezistenți la medicamentele anestezice”.
Totuși, această posibilă legătură nu demonstrează că nuanța părului a determinat eșecul execuției. Este una dintre ipotezele medicale discutate în timp ce autoritățile continuă să investigheze ce s-a întâmplat în cazul lui Pike.
De ce aceeași substanță a avut rezultate diferite
Pentobarbitalul nu este utilizat în sălile de operație, însă are proprietăți asemănătoare cu cele ale propofolului, un medicament folosit frecvent pentru anestezia generală. Potrivit lui Peterson, persoanele cu păr roșcat pot avea nevoie de cantități mai mari de propofol pentru a obține sedarea.
Medicul a atras atenția și asupra modului în care este stabilită doza folosită în execuțiile prin injecție letală.
„Problema cu protocolul este că acesta nu permite nicio variație a dozei în funcție de particularitățile fiziologice ale persoanei”, a declarat Peterson.
Prin urmare, ipoteza legată de gena MC1R ar putea contribui la discuția despre diferențele dintre cele două cazuri, dar nu stabilește cauza exactă a eșecului din Tennessee.
O venă perforată sau substanța injectată în țesuturile moi
O altă explicație luată în calcul este aceea că pentobarbitalul nu ar fi ajuns integral în fluxul sanguin al Christei Pike. Specialiști din domeniul medical și echipa sa juridică au indicat posibilitatea ca o venă să fi fost perforată sau ca substanța să fi fost injectată în țesuturile moi ale brațului.
Printre elementele invocate se numără plângerile lui Pike din timpul procedurii. Deținuta ar fi spus că simțea că o venă din braț era „pe punctul de a plesni”. De asemenea, au existat afirmații potrivit cărora personalul ar fi folosit șapte ace în încercarea de a găsi o venă potrivită.
Investigația privind cauza exactă a execuției eșuate este încă în desfășurare. Peterson a subliniat că, spre deosebire de cazul lui Pike, execuția lui Jamaal Howard pare să se fi desfășurat conform procedurii, ceea ce ar însemna că întreaga doză de pentobarbital a ajuns în sistemul său circulator.
Christa Pike nu este primul deținut din Tennessee care a trecut printr-o tentativă eșuată de execuție prin injecție letală. În cazul lui Tony Carruthers, autoritățile nu au reușit să găsească o venă, iar execuția a fost amânată cu un an. Pike este însă singura persoană despre care articolul relatează că a rămas în viață după administrarea a două doze letale de pentobarbital.
Ce se întâmplă cu Christa Pike după tentativa de execuție
Autoritățile din Tennessee au suspendat temporar toate execuțiile în așteptarea rezultatelor anchetei privind cazul Pike. În paralel, au apărut îngrijorări legate de posibilele efecte pe termen lung asupra sănătății sale.
Inițial, au existat temeri că tentativa de execuție ar fi putut provoca leziuni cerebrale. Actualizările transmise ulterior de echipa juridică a deținutei au indicat însă că aceasta a putut să comunice și să se deplaseze.
„Nu pare să prezinte efecte neurocognitive semnificative în urma tentativei de injecție letală”, a declarat Peterson.
Medicul a mai explicat că pentobarbitalul ar trebui să fie eliminat complet din organism în decurs de șapte până la zece zile.
