Boutros Boutros-Ghali s-a născut la Cairo, la 14 noiembrie 1922. Provenea dintr-o familie de minoritari creștini copți.
A studiat dreptul la Universitatea din Cairo până în 1946. Ulterior, a obținut titlul de doctor la Universitatea din Paris, precum și o diplomă de relații internaționale de la Institutul de Studii Politice din Paris.
A fost profesor de drept și relații internaționale la Universitatea din Cairo până în 1977, perioadă în care a fost foarte activ în lumea academică. Între anii 1974-1977, a fost membru al Comitetului Biroului Politic Central al Uniunii Socialiste Arabe.
În 1977, a fost numit ministru de stat fără portofoliu (funcție echivalentă în țările arabe cu aceea de viceministru), apoi ministru de externe. Timp de 14 ani cât a exercitat această funcție a jucat un rol-cheie în semnarea acordurilor de pace egipteano-israeliene de la Camp David (1978) și a tratatului de pace din 1979.
Dintre inițiativele sale diplomatice pentru rezolvarea pe cale pașnică a conflictului arabo-israelian, s-au remarcat sugestiile privind participarea palestinienilor la negocierile de pace și includerea URSS ca garant al menținerii păcii. În 1980, a fost ales în secretariatul Partidului Național Democratic, iar, șapte ani mai târziu, a devenit membru al Parlamentului.
Intelectual rafinat, francofon și francofil, Boutros-Ghali a fost primul reprezentant african desemnat la conducerea Organizației Națiunilor Unite la 1 ianuarie 1992. Șefia ONU a suscitat o serie de controverse. Genocidul din Rwanda, războiul civil din Angola și războaiele din fosta Iugoslavie au fost conflicte în care organizația nu a avut un rol tocmai eficient. Din această cauză, SUA și-au utilizat dreptul de veto la renominalizarea lui Boutros-Ghali pentru al doilea mandat în fruntea ONU, motivând ineficiența acțiunilor organizației. Și-a încheiat mandatul de secretar-general al ONU la 31 decembrie 1996.
În cadrul celei de-a șaptea reuniuni la nivel înalt desfășurată la Hanoi (Vietnam), în noiembrie 1997, Boutros-Ghali a fost numit secretar general al Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF). Principala sa misiune a fost realizarea unei francofonii ''politice'' în materie de apărare a statului de drept și de prevenire a conflictelor. I-a succedat în funcție fostul președinte senegalez Abdou Diouf, ales în cadrul celei de-a IX-a reuniuni la nivel înalt a OIF, desfășurată între 18-20 octombrie 2002 la Beirut (Liban).
De-a lungul carierei sale, Boutros-Boutros Ghali a fost distins cu numeroase titluri, ordine și medalii conferite de peste 25 de țări. A fost membru de onoare al Societății Columbiene de Studii Politice Internaționale și Diplomație, al Academiei Franceze, al Comitetului Științific al Academiei Mondiale pentru Pace din Menton (Franța). A fost fondator al publicației "Alahram Igtisadi" (1960), pe care a condus-o până în 1975, și al publicației ''Al-Seyassa Al-Dawlia''.
A ținut prelegeri de drept internațional și de relații internaționale despre Orientul Apropiat și drepturile omului la universități din Africa, Asia, Europa, America Latină și America de Nord. A publicat numeroase tratate de relații internaționale.
