DE CE E IMPORTANT: Curtea de Conturi ar trebui să se asigure că autoritățile și companiile de stat cheltuiesc banul public în mod corect. Datele obținute de noi arată un sistem de control defect și cu rezultate aproape inexistente.
Controale uitate în sertare
Curtea de Conturi a sesizat, în 2023, Parchetul de pe lângă Judecătoria Huși privind probleme identificate la Primăria Găgești, o comună din Vaslui cu cinci sate și aproape 2.000 de locuitori.
Prejudiciul descoperit de auditori era de 140.000 de lei.
Dar, datele publice arată că neregulile fuseseră descoperite încă din 2010. Cu alte cuvinte, procurorii au fost sesizați după 13 ani de la control. Anul trecut, dosarul a fost clasat.
Am identificat alte opt cazuri asemănătoare.
„Sesizările aveau sens doar ca act de conformitate instituțională, nu ca instrument real de tragere la răspundere penală, sau de recuperare a prejudiciului”, spune Mario Bălulescu, avocat în Baroul București.
Avocatul consideră că este inadmisibil și profund imoral să se formuleze sesizări către organele de urmărire penală la zece ani distanță după ce auditorii au constatat neregulile.
Procurorii au clasat jumătate din cele 529 de sesizări făcute de Curtea de Conturi. Dintre acestea, 150 de dosare vizau fapte mai vechi de cinci ani când au fost trimise anchetatorilor.
Din punct de vedere juridic, Curtea de Conturi era obligată să sesizeze procurorii pentru că legea de funcționare conține o formulare imperativă („constituie infracțiune”), auditorii nu au competență de a aprecia oportunitatea penală sau șansele de condamnare. În plus, neînaintarea sesizării ar fi putut angaja răspunderea proprie (mai ales penală) a auditorilor, crede avocatul.
Dar situația stă altfel când vine vorba de latura de cercetare penală: „În practică, faptele vechi de opt – zece ani sunt aproape invariabil prescrise sau în prag de prescripție, iar sub aspectul probațiunii (documente, martori, lanț decizional) este sever afectată”, ne-a declarat Bălulescu.
Anchetatorii
Timpul se dilată când sesizările ajung la procurori.
De exemplu, Parchetul de pe Lângă Judecătoria Târgu Bujor din județul Galați a înregistrat abia în 2025 două dosare după plângeri trimise de Curtea de Conturi încă din 2019 și 2020.
Faptul că parchetul a înregistrat dosarele așa de târziu, „arată o gravă disfuncționalitate a acestuia, disfuncționalitate care poate îmbrăca haina juridică a infracțiunii de neglijență în serviciu”, spune avocatul Mario Bălulescu.
Ambele vizează primăria Măstăcani, o comună cu 5.300 de locuitori din Galați, aflată aproape de granița cu Republica Moldova. Auditorii au identificat acolo o gaură de 1.6 milioane de lei la bugetul public.
Primăria a cheltuit bani pentru ridicarea cadavrelor de animale între 2013 și 2014, deși în acea perioadă nu s-au înregistrat decese. Tot atunci, a mai cumpărat aproape 8.600 de litri de benzină. Adică suficientă pentru a parcurge de 73 de ori toate drumurile din județul Galați. S-au adăugat peste 13.000 de litri de motorină, plase de pescuit sau servicii de asistență juridică deși primăria avea jurist angajat.
Faptele sunt atât de vechi că e puțin probabil ca urmărirea penală să mai aibă vreun rezultat.
Nu este însă prima dată când localitatea Măstăcani din Galați intră în atenția procurorilor.
În 2018, primarul comunei și contabila au fost trimiși în judecată într-un alt dosar, fără legătură cu cele de mai sus, pentru abuz și neglijență în serviciu. Investigația a fost deschisă de procurorii de la Târgu Bujor în 2012, după o plângere penală făcută de un cetățean. S-au adăugat la dosar alte controale făcute de Curtea de Conturi.
Indemnizaţii acordate unor consilieri locali pentru ședințe care nu au avut loc, mese la restaurant, spor pentru condiţii periculoase pentru bibliotecar sau taxe neîncasate sunt lucrurile constatate de auditorii Curții de Conturi.
În 2021, judecătorii de la Curtea de Apel Galați au schimbat încadrarea juridică și au ajuns la concluzia că faptele s-au prescris. Recuperarea prejudiciului se făcuse anterior.
Primăria Măstăcani este condusă din 2008 de primarul Dănuț Ilie, din partea PSD.
59 de dosare au fost plimbate prin cel puțin două parchete. De exemplu, Curtea a sesizat, în 2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina pentru un prejudiciu de peste patru milioane de lei pe care l-a găsit la primăria din Slatina.
Dosarul a trecut pe la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, DNA Craiova și în 2019 a ajuns din nou la Parchetul de pe Lângă Judecătoria Slatina unde a fost clasat.
Dosare neidentificate. Procurorii de la mai multe parchete nu au putut identifica 49 din cele 529 de sesizări ale Curții de Conturi, deși le-am furnizat aceleași date ca și pentru sesizările pe care le-au identificat.
Practic au dispărut.
De exemplu, în 30 martie 2021, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost sesizat prin două adrese referitor la Societatea de Administrare a Participațiilor Statului în Energie (SAPE), pornind de la controale făcute în 2012 și 2013. Prejudiciul estimat a fost de 3.3 miliarde de lei. Parchetul Sectorului 1 ne-a comunicat că nu a găsit cele două dosare.
Am solicitat cele două rapoarte de control, dar Curtea de Conturi nu a răspuns cererii noastre.
Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie S.A. (SAPE SA) a fost înființată în 2014, după divizarea Societății de Distribuție și Furnizare Energie Electrica Electrica S.A. Acum se află în subordinea Ministerului Energiei.
În primăvara lui 2025, Bogdan Stănescu, președintele directoratului SAPE a fost revocat, după ce Curtea de Conturi a găsit nereguli privind măștile achiziționate de companie în timpul pandemiei de Covid. Auditorii au descoperit că SAPE a donat peste 90 de milioane de măști către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență la o valoare care nu acoperă costurile.
Prejudiciile
În unele cazuri, Curtea de Conturi a identificat pagube atât de mici încât ne întrebăm dacă nu am cheltuit mai mult cu misiunile de audit și cu investigația demarată de procurori.
De exemplu, în 2016 auditorii au identificat la Autoritatea Naţională Sanitar- Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor un prejudiciu de 3.995 lei. Au descoperit că două mașini ale autorității erau folosite de mai multe persoane, generând costuri suplimentare cu combustibilul. În același an, ANSVSA a dat în judecată angajatul responsabil cu parcul auto, încercând fără succes să recupereze banii.
Totuși, sesizarea a fost făcută în 2023 și procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti fac încă cercetări.
Într-un alt caz, Curtea a identificat nereguli la Autoritatea pentru Digitalizarea României în 2012 și un prejudiciu de circa 17.000 de lei. Au trecut 11 ani până a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, care încă investighează.
Salvarea politică
Din 2012 și până acum, angajații de la stat au fost iertați de patru ori, prin patru legi diferite, să returneze bani încasați nelegal după ce Curtea de Conturi și alte instituții au descoperit prejudicii.
Cu alte cuvinte, dacă au primit sporuri nelegale sau salariile au fost umflate nejustificat, nu au mai trebuit să-i dea înapoi statului.
Prima derogare a apărut în iunie 2012, printr-o lege dată de Parlament. Inițiatori au fost 55 de deputați și senatori, majoritatea PDL și UDMR.
În expunerea de motive, parlamentarii notau: „Criza economică din ultimii ani a afectat întreaga economie românească, în mod deosebit viața angajaților din sectorul public.”
Același document arată că peste 300.000 de angajați la stat trebuiau să returneze bani după ce au primit sporuri în baza contractelor colective de muncă.
Câteva luni mai târziu, am avut alegeri parlamentare în țară.
După doi ani, în 2014, Parlamentul a iertat din nou salariații printr-o altă lege. De această dată, majoritatea inițiatorilor au fost deputați PSD.
Scenariul s-a repetat și în 2018. Legea, adoptată după propunerea făcută de patru parlamentari PSD.
Și, în 2022, exonerarea a apărut din nou. Tot la inițiativa PSD.
Avocatul Mario Bălulescu a analizat legile de mai sus și crede că sunt o formă de amnistie selectivă, „ștergând” prejudiciile salariale constatate, pentru a evita un val de litigii, instabilitate în sectorul public și posibile greve sau demisii masive.
Legile arată implicit că multe „prejudicii” provin din erori sistemice (ex. legislație ambiguă, hotărâri locale necontestate la timp, proiecte UE cu ghiduri neclare) mai degrabă decât din intenție frauduloasă individuală.
Din perspectivă pozitivă, ele promovează echitate socială, protejând angajații de bună-credință de efectele retroactivității financiare dure, și eficientizează administrația (evită costuri judiciare suplimentare).
Tot Bălulescu crede că prin ele este favorizată impunitatea pentru erori manageriale sau abuzuri, transferând prejudiciul asupra bugetului public, deci a contribuabililor.
Legile „subminează rolul Curții de Conturi, transformând-o într-un organ de semnalare fără consecințe reale, ceea ce explică rata mare de clasări (peste 50% din sesizări)”, ne-a transmis avocatul adăugând că s-a dat naștere unui precedent periculos de intervenție legislativă retroactivă.
Tăcere
Curtea de Conturi, Mihai Busuioc (fostul șef) și Mirela Călugăreanu (actuala președintă) nu au răspuns întrebărilor noastre. Am cerut doar două rapoarte de control și am vrut să aflăm dacă instituția monitorizează în vreun fel sesizările penale pe care le face.
Alex Florența, procurorul general al României ne-a spus să trimitem întrebările la biroul de relații cu presa.
