Viața mai puțin știută a lui Nicolae Ceaușescu. Dictatorul din perioada comunistă, în pușcărie încă din adolescență

Cel care a devenit cel mai temut conducător al României comuniste, Nicolae Ceaușescu, nu a avut o tinerețe ușoară. Încă din adolescență, acesta a devenit un locatar obișnuit al celulelor închisorilor.

„Prima dată a fost arestat pe la vreo 15 ani. Și pentru ce a fost arestat. Au fost grevele de la Grivița din 1933. Au fost arestați sute de muncitori, când acești muncitori făcuseră grevă așa cum se face în zilele noastre, nemulțumiți de salarii, nemulțumiți de scumpiri, nemulțumiți de condițiile de muncă. Printre altele te uiți că cereau o pereche de bocanci să li se dea în echipament. Liderii lor au fost condamnați la mulți ani de închisoare. Și Ceaușescu a fost trimis cu liste cu semnături ale muncitorilor în favoarea celor cărora urma să li se judece procesul la Craiova. Și pentru acest lucru a fost arestat”, spune Lavinia Betea.

Iar acesta a fost doar începutul. După ce a petrecut mai mult de doi ani în închisoarea Doftana, Ceaușescu a fost eliberat. La scurt timp însă, în 1940, ajune iar în spatele gratiilor, de această dată la Jilava. Nu a stat foarte mult aici pentru că a fost trimis la Caransebeș, iar ulterior la Văcărești. Ultimul an de pușcărie l-a petrecut la Târgu Jiu, locul în care ajungeau în special membrii de partid care îi subminau autoritatea mareșalului Ion Antonescu.

„A făcut întru-totul Ceaușescu 6 ani și 6 luni de închisoare și lagăr până la 23 august 1944. Și în închisoare, și în lagăr, deosebit de alți foști ilegaliști arestați, comportamentul lui a fost întruna cel recomandat de partid. Era foarte tânăr și de aceea l-au plăcut și Gheorghiu-Dej, și Bodnăraș și ceilalți”, mai afirmă Lavinia Betea.

Însă după istaurarea regimului comunist în România și în special după ce a ajuns la putere, Ceaușescu a avut grijă ca în orice împrejurare să își ia revanșa pentru anii de pușcărie. Așa că a încercat din răsputeri să facă poporul să îl venereze. Chiar și în ultimele zile, înainte de Revoluție, Ceaușescu nu voia să accepte că românii nu îl vor cu adevărat.