Preotul Filotheu Bălan a stârnit controverse în mediul online după ce a judecat tinerii care se aflau vineri seară în Clubul Colectiv din Capitală. Acesta a scris pe contul său de Facebook că „faptul că au murit mulți tineri ascultând muzică macabră (ca să nu spun satanică) poate fi văzut ca o pedeapsă de la Dumnezeu”. În plus, preotul a scris că nu toți morții pot fi pomeniți la Liturghie.
Au murit oameni la un concert de rock. Situația e gravă și cumplită. Suferința părinților acelor tineri, a fraților lor, a prietenilor lor nu cred că se poate măsura. Am citit relatările celor de pe ambulanțe și relatările celor ce au scăpat cu viață, martorii oculari. Sînt multe de spus. Cred că cea mai importantă este compasiunea (milosîrdia), empatia.
Oricăruia dintre noi i se putea întîmpla asta. Putea fi un concert de muzică simfonică, putea fi un concert de manele, putea fi un concert de colinde sau de muzică... psaltică. Rezultatul ar fi fost același. Sigur, e discutabil albumul de muzică rock, e discutabil textul piesei cîntată înainte de nenorocirea aceea, multe sînt discutabile.
E discutabil momentul în care s-a petrecut urgia, acela al unei sărbători drăcești. Nu prea mi-e clar de cînd avem, noi, românii, sărbători macabre; cu siguranță acum 20 de ani nu exista această făcătură importată numită Halloween. (...)
Faptul că au murit mulți tineri ascultînd muzică macabră (ca să nu spun satanică) poate fi văzut ca o pedeapsă de la Dumnezeu, deși rareori Dumnezeu pedepsește în felul acesta. Din păcate, împrejurările în care au murit, în acest holocaust, sînt dubioase și după învățătura Bisericii e greu de spus dacă pot fi pomeniți sau nu la slujbe. Aici ar fi fost nevoie de măsura duhovnicească a Părintelui Justin Pârvu, care știa starea din veșnicie a fiecărui suflet.
Lumea se întreabă de ce nu îi putem pomeni la rugăciuni. Ba sigur că îi putem pomeni la rugăciuni. Însă nu la Liturghie, cel puțin nu pe toți. Pentru a fi pomenit nominal la Sfînta Liturghie (mai precis la Proscomidie, care este prima parte a slujbei) este obligatoriu să fim ortodocși. (...)
Cu privire la cazul concret de la clubul Colectiv, cred că le este limpede tuturor că majoritatea celor de acolo nu s-au dus să se roage sau să slăvească pe Dumnezeu. Din păcate. Poate că unii dintre cei morți nici nu erau botezați. Sfîntul Iustin Filosoful, un Mucenic din secolul II, zice că în ce vom fi prinși, în aceea vom fi judecați. Și spune că aceasta a zis-o Mîntuitorul Hristos (e unul din cuvintele Sale nescrise în Evanghelii, dar care au fost așternute în scris de către Sfinții Apostoli sau Sfinții Părinți de după ei). Greu cuvînt! De aceea, singura nădejde este că în acea ultimă clipă și-au îndreptat inimile spre Dumnezeu. Cum spunea un rocker: "După mulți ani mi-am făcut cruce! Dumnezeule, eram în iad!" (...)
Orice creștin din lumea asta ar fi pus mîna să ajute, să scape vieți, nu ar fi dat vreun interviu. Orice secundă contează pentru a salva o viață.
Departe de mine gîndul de a incrimina pe cineva. Joaca de-a macabrul nu se poate termina decît macabru atunci cînd devine serioasă. Poate pe asta au mizat unii. Știu. Sună a conspirație. Dar lemnul, oricît de uscat ar fi, nu se aprinde în 30 de secunde ca o torță, ca un chibrit, într-o atmosferă cu mult dioxid de carbon. Milioane de români care fac focul cu lemne pot confirma asta. Lemnul nu este derivat petrolier.
Revin la gestul creștin al unui tînăr care inițial a fost dat dispărut: Claudiu Petre. După ce a ieșit din holocaust, s-a întors, a salvat un suflet, apoi s-a întors și nu a mai ieșit. Dacă despre mulți din cei ce au murit acolo, în aceste împrejurări neclare, e greu de spus dacă pot fi pomeniți de către Biserică, despre Claudiu un lucru este limpede: da, poate și trebuie să fie pomenit la Liturghie. A găsit în firea lui dragostea lui Hristos și a pus în faptă cea mai mare poruncă din Legea Dumnezeiească, porunca dragostei. (...), a mărturisit preotul pe pagina sa de Facebook.
