Beneficiile propolisului. Ce conține substanța secretată de albine?

Propolisul este folosit încă din Antichitate pentru proprietățile sale medicinale. Astfel, grecii îl foloseau pentru a trata abcesele, în timp ce asirienii îl puneau pe răni și tumori pentru a combate infecțiile și a ajuta procesul de vindecare.

Propolisul este o substanță lipicioasă, de culoarea rășinii, un produs de digestie al abinelor, cules din mugurii și scoarța mai multor specii de arbori, folsoit de acestea pentru a-și proteja stupul.

Proprietățile medicinale ale propolisului erau cunoscute încă din Antichitate. Astfel, grecii îl foloseau pentru a trata abcesele, în timp ce asirienii îl puneau pe răni și tumori pentru a combate infecțiile și a ajuta procesul de vindecare, iar egiptenii îl utilizau la îmbălsămarea mumiilor.

Compoziția propolisului depinde de unde sunt amplasați stupii

Compoziția propolisului depinde de amplasamentul stupilor de albine, de florile și copacii la care acestea au acces. De exemplu, propolisul provenit din Europa nu are aceeași compoziție chimică precum cel din Brazilia. Acest lucru face dificilă aprecierea generală a specialiștilor vizavi de proprietățile curative ale acestui produs al stupului, potrivit healthline.com.

În orice caz, oamenii de știință au identificat în propolis nu mai puțin de 300 de compuși, majoritatea acestora sub formă de polifenoli. Polifenolii sunt antioxidanți care combat infecțiile și distrugerile din organism. În mod special, propolisul conține polifenoli numiți flavonoide.

Flavonoidele sunt substanțe produse de plante pentru a se apăra. Acestea se găsesc frecvent în alimente considerate a avea proprietăți antioxidante precum fructele, ceaiul verde, vegetalele și vinul roșu. Propolisului i se atribuie proprietăți antibacteriene, antivirale, antifungice și antiinflamatoare. Dar cercetările științifice despre propolis sunt limitate.

Protectie împotriva unor bacterii, virusuri

Oamenii de știință nu știu exact de ce, dar produsele albinelor par să ofere protecție împotriva unor bacterii, virusuri și fungi. Se pare că propolisul este activ împotriva a 30 de tipuri de virusuri, 20 de tipuri de bacterii și 9 ciuperci parazite. Propolisul conține un flavonoid care acționează precum un antifungic.

Aceste proprietăți antiinflamatoare și antimicrobiene fac util propolisul de ajutor în vindecarea rănilor. Un studiu în acest sens a arătat că propolisul poate ajuta persoanele care au suferit arsuri să se recupereze mai repede, stimulând creșterea de noi celule și țesuturi sănătoase. Bătăturile, cheratitele, micozele pot fi tamponate cu tinctură de propolis aceasta având acțiune cicatrizantă sau se pulverizează spray cu propolis.

O altă cercetare a relevat faptul că, aplicată de trei ori pe zi,crema cu propolis ajută la vindecare mai rapidă a unor răni, precum cele provocate de herpesul genital. Cercetătorii au constatat că aplicarea cremei cu propolis nu numai că a redus cantitatea de virus herpetic din corpul unei persoane, dar a și protejat organismul în fața unor viitoare erupții cutanate.

Se presupune că proprietățile propolisului ar avea un rol și în tratamentul împotriva cancerului. Potrivit unei cercetări în domeniu, unele efecte anticanceroase ale acestei substanțe includ împiedicarea înmulțirii celulelor maligne, a displaziei celulare, precum și blocarea modalităților de „comunicare“ dintre celulele canceroase.

Studiul arată că propolisul poate face parte dintr-o terapie complementară împotriva cancerului, dar nicidecum nu poate fi un tratament de sine stătător.

Proprietățile propolisului. Cum poate fi utilizat

Propolisul poate fi folosit atât pe cale internă, cât și externă. Astfel, saliva umană solubilizează propolisul brut și îl transformă în gumă de mestecat. Sub formă de propolis brut sau de extract moale înglobat în miere se poate administra – între unu și cinci grame pe zi – în caz de faringite și stomatite.

Tinctura este recomandată în caz de guturai, gripă, bronșită cronică – 4-5 lingurițe pe zi, amestec format dintr-o jumătate de linguriță de tinctură și jumătate de miere, potrivit dr. Ruxandra Constantina, medic specialist în medicina de familie cu competență în apifitoterapie.

Alte afecțiuni în care este indicată este colita acută și cronică și gastroenterita, câte 30 de picături de tinctură într-o linguriță de miere sau pe o bucățică de pâine, de 3-4 ori pe zi. Ajută și în tratamentul ulcerului gastoduodenal – 40 de picături în 100 de mililitri de lapte cald, consumat zilnic pe stomacul gol.

Totodată, poate fi folosită ca adjuvant în adenomul de prostată – 50 de picaturi de tinctură, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, timp de 3 luni.

Atenție însă! Persoanele care sunt alergice la mierea de albine, dezvoltă aceeași reacție și la produsele conținând propolis. Propolisul însuși poate deveni alergic dacă este utilizat perioade lungi de timp.