”În România, oricât de rău ai face, nu ți se poate întâmpla nimic. Asta e o problemă structurală a societății. Că asta am spus, băi, Coldea nu poate să existe în afara societății, el este emanația societății. Bă, un boschetar, care a rămas repetent în facultate, e ultimul derbedeu care s-a umplut de 18 stele pe umeri a ajuns să conducă România. El fiind… Pe el, dezbrăcându-l în pielea goală, el fiind un boschetar. E un fugit de acasă… Dar problema cea mai mare este a societății, care tolerează, care spune: eu am băgat-o pe mă-ta și aia, aia, aia în pușcărie, toată lumea tace și zice că e bine așa. Păi cum să fie bine?

Le-am spus tuturor prietenilor mei care nu au înțeles: băi, ție ți se poate întâmpla mâine ceea ce mie mi se întâmplă azi. Nuuu, mie nu o să mi se întâmple niciodată! Ei, și tuturor li s-a întâmplat. Și ce faceți? Toți stau ca niște lași, dau cu capul în masă și zic că e bine așa, e frumos. Mă duc la pârnaie! Păi, băăă, stați așa că nu-i așa! Hai să facem punctul zero! Păi unde se oprește, la pușcărie? Băgăm pe toată lumea la pușcărie fără discernământ? Păi, dacă băgăm pe toată lumea la pușcărie, duceți-vă și voi la pușcărie. Pai, să meargă toată lumea la pușcărie, și noi, și voi…”, a tunat Diacomatu la adresa lui Coldea și a ”sistemului”.

Ascensiunea lui Coldea: de la băiatul timid, la conducătorul sistemului. Cine l-a propulsat pe „păpușarul-șef”