_4e2b59f6d3.jpg)
Sfântul Paramon a suferit moarte martirică în timpul împăratului roman Decius (249-251).
„În vremea împărăţiei rău-credinciosului împărat Decie, era la răsărit un voievod cu numele Achilin, care prigonea foarte mult pe creştini. Acesta a adunat odată în temniţă un număr de trei sute şaptezeci de creştini şi, vrând a merge la via sa din Valsatin, a poruncit să ducă pe mucenici împreună cu sine, pentru că urma să treacă pe lângă capiştea lui Poseidon, vrând să-i silească pe dânşii ca să aducă acolo jertfă idolilor". (Vieţile Sfinţilor)
Aceştia n-au putut însă să fie înduplecaţi, nici cu îmbunări, nici cu îngroziri.
Trecând prin acel loc şi văzând atâta mulţime de mucenici pregătiţi pentru moarte, Sfântul Paramon a strigat cu glas mare: „O, cât de mulţi drepţi sunt înjunghiaţi fără vină, de necuratul voievod, pentru că nu se închină idolilor lui celor fără de suflet şi muţi". (Vieţile Sfinţilor)
„Acestea zicându-le în auzul tuturor, a pornit în calea sa. Iar voievodul, auzind aceste cuvinte ale lui Paramon, s-a aprins de mânie şi a poruncit slugilor ca îndată să-l ajungă şi să-l omoare pe acesta. Iar fericitul Paramon, neştiind acea poruncă a voievodului, mergând pe calea sa, iată l-au ajuns slugile păgâne ale necuratului voievod şi l-au prins pe el. Şi mai întâi, trăgîndu-i limba din gură, care mustrase şi ocărâse pe chinuitorul voievod, au străpuns-o cu trestii ascuţite. Apoi i-au înfipt, în toate mădularele lui alte trestii, după care l-au săgetat cu suliţele". (Vieţile Sfinţilor)
Sfântului Paramon i-au urmat şi cei 370 de creştini, înjunghiaţi după ce au fost mult chinuiţi lângă templul păgân, scrie Agerpres, care citează „Viețile Sfinților”.
Conform credințelor populare, în această zi nu ar trebui să faci curățenie sau să duci gunoiul - pentru a nu lua prosperitatea și norocul din casă.
De asemenea, nu ar trebui să-ți împărtășești planurile sau poveștile - s-ar putea să le uiți pentru totdeauna. Ziua este nu e favorabilă pentru o mutare.
