Este adevărat, însă, că leacurile mănăstireşti erau preparate, folosite şi promovate de oameni care aveau un regim vegetarian şi foarte multă credinţă. Învăţătura lor nu numai că nu a pierit, dar este redescoperită.
Din rădăcini numai de ei ştiute, plante ciudate, dar de care abundă pământul, şi anumite părţi din legume şi fructe, călugării au preparat remedii secole de-a rândul. Uneori, pentru afecţiuni foarte grave! De unde ştiau ei medicină? Până acum un secol, când îngrijirea bolnavilor era mai ales sub coordonarea bisericii, exista drept regulă de aur principiul că vindecarea sufletului merge mână în mână cu vindecarea trupului. Iar dacă ne gândim mai bine, regula are mai mult de 2000 de ani. Călugării studiau aşadar,funcţiile organismului şi cercetau noi şi noi metode de vindecare.
Ei bine, din ce în ce mai multe remedii vechi sunt redescoperite. În schemele moderne de terapie pentru răceală, apar tot mai des nu numai ceaiurile de plante, dar şi ventuzele, cataplasmele sau lăsatul de sânge. Exista odată şi un antibiotic care astăzi ni s-ar putea părea bizar: un amestec de miere, excremente de oaie şi mucegai folosit atât pe răni, cât şi în cataplasme. Pentru reumatism sau degerături erau nelipsiţi castanii comestibili, tinctura de sunătoare era o regulă pentru febră musculară şi nevralgii, iar salvia era un excelent antihipertensiv şi antidiabetic.
Foarte mulţi călugări foloseau în leacurile lor 7 ingrediente, adică numărul zilelor în care a fost desăvârşită Creaţia divină. Nu este o coincidenţă nici faptul că nutriţioniştii recomandă diete foarte asemănătoare cu regimul mănăstiresc: fructe şi legume.
Ce mai recomandă medicina modernă? Echilibru sufletesc. Din nou o similitudine care nu este întâmplătoare! Iar leacurile din Biblie bat, de departe, tot! Unul dintre compuşii uleiului sfânt, scorţişoara, este vedeta medicinei actuale. Uleiul esenţial de scorţişoară este antidiareic, antimicrobian, stimulează imunitatea şi face minuni în maladiile respiratorii.
Din cedru, arborele pomenit în Biblie de câteva zeci de ori, se prepară un ulei recomandat pentru căile respiratorii.
Tot în afecţiunile sezonului rece - răceală, bronşită, gripă - dar şi pentru răni, negi şi bătături este folosit isopul, care în Psalmii lui David este menţionat drept remediu pentru boli de plămâni. Este cunoscut efectul său în întărirea vaselor capilare, tratamentul bolilor de ficat, în hepatită sau reumatism cronic şi tulburări gastrice.
Iar despre proprietăţile minunate ale măslinului, alunului şi smochinului, şi rolul lor în păstrarea sănătăţii şi vindecarea unor afecţiuni grave precum diabetul, hipertensiunea arterială, ulcerul am putea să vorbim o săptămână. Despre cei trei arbori sfinţi, însă, cu altă ocazie!
