Roza Shanina este una dintre cele mai cunoscute eroine ale Uniunii Sovietice din cel de Al Doilea Război Mondial. Lunetista a făcut 54 de victime în doar 10 luni de activitate.
La doar 14 ani, Roza a plecat de acasă, din micul sat în care locuia, pentru a se înscrie la liceul din Arkhangelsk. A trebuit să meargă aproape 200 de kilometri pe jos până la gara de tren care să o ducă în oraș, lucru relativ ușor pentru această tânără, obișnuită fiind cu distanțele lungi pe care le parcurgea pe jos, relatează War History Online.
După câțiva ani, viața de adolescent avea să se schimbe dramatic, odată cu invadarea Uniunii Sovietice de către Germania în 1941. Roza s-a înrolat în armată în 1943. În acest an pierduse deja doi frați, iar până la sfârșitul războiului îl va pierde și pe al treilea.
Aceasta s-a alăturat Academiei Centrale de Lunetiști-femei, unde a excelat, iar în aprilie 1944 era comandantul unui pluton de femei. În aceeași lună, Roza a luat o viață pentru prima dată, iar după câteva luni putea fi considerată un veteran. În jurnalul său, lunetista spune că și-a găsit adevăratul scop al vieții sale.
De asemenea, Roza era cunoscută pentru inițiativele pe care le lua pe câmpul de luptă, câteodată în ciuda ordinelor directe ale ofițerilor. Datorită meritelor sale și deciziilor bune, pedepsele pentru neascultarea ordinelor erau cel mult minore.
Deși era lunetistă, în unele lupte a fost nevoie și de lupte de aproape, corp la corp, și așa omorând inamici. Într-o altă acțiune, Roza a vânat un lunetist inamic care era camuflat într-un copac. Aceasta a așteptat până la apusul soarelui, când a putut diferenția silueta lunetistului german din copac.
În septembrie 1944, armata sovietică a ajuns în estul Prusiei. Deși aproape înfrântă, armata germană a rezistat eroic în fața sovieticilor. În ianuarie 1945, sovieticii au ajuns la Königsberg, unde nemții au luptat din greu pentru fiecare palmă de pământ, dar rușii avansau încet și sigur. Roza a participat la aceste lupte crâncene, iar la sfârșitul lui ianuarie, Roza a fost ucisă în luptă, după 10 luni de serviciu, în urma unui bombardament asupra pozițiilor.
Doi ofițeri sovietici au găsit-o grav rănită, după explozia unui obuz în apropiere de aceasta. Chiar și așa, aceasta ținea strâns arma. Deși medicii au încercat să o salveze, nu s-a mai putut face nimic, iar în următoarea zi, pe 28 ianuarie 1945, aceasta a murit. Avea doar 20 de ani.
Roza Shanina scria des în jurnalul ei, deși ținerea unui jurnal era interzisă în Armata Roșie. Scrierile ei din timpul războiului au fost mai apoi publicate. Acestea oferă o imagine asupra caracterului determinat și a tăriei tinerei femei.
