Specialiștii încurajează și promovează alimentația sănătoasă, dar atunci când aceasta devine o obsesie, deja e o problemă de psihiatrie.
Ortorexia nervoasă este un termen care a invadat media ultimilor ani. Controversele stârnite de acest termen tulbură și la ora actuală atât lumea academică cât și societatea civilă din țările vestice, spune Anamaria Ciubară, unul dintre cei mai cunoscuți medici de la Institutul de Psihiatrie Socola Iași și editor la American Journal of Psychiatry and Neuroscience.
Pentru prima dată, în anul 1997, Dr. Steven Bratman din Colorado, medic specialist în tulburări de alimentație, propune termenul de ortorexie. Acesta rezultă prin compunerea a doi termeni grecești: ortho = drept, corect, și orexis = dietă, alimentație.
Cercetătorul definește această afecțiune ca fiind o tulburare obsesivă pentru a avea o alimentație sănătoasă, bazându-se pe o experiența de peste 25 de ani de activitate, potrivit evz.ro.
Într-un articol care va apărea în aprilie 2016 în Eating Behaviors Journal (indexat Thomson Reuters), Thomas M. Dunn și Steven Bratman propun spre dezbatere academică următoarele criterii de diagnostic:
Criteriu: Preocupare obsesivă pentru alimentația sănătoasă, definită de o teorie proprie a dietei de urmat a căror elemente specifice pot varia; această tulburare este percepută ca un puternic disconfort emoțional în relația cu alimentele considerate ca fiind nesănătoase; pierderea în greutate, care este considerată ca fiind rezultatul unei alimentații sănătoase și nu ca obiectiv principal.
Acest criteriu se poate evidenția prin:
1. Comporatament compulsiv și sau preocupare excesivă pentru adoptarea și menținerea unei diete personale, considerate optime pentru sănătate. (criterii adiționale: dietele pot include și suplimente alimentare; nivelul de performanță fizică și/sau dimensiunile corporale sunt considerate ca indicator absolut al sănătății)
2. Încălcarea regimului dietetic autoimpus declanșează o teamă exagerată de îmbolnăvire, senzația de contaminare, cu stări psihice negative, cum ar fi anxietate sau devalorizare personală.
3. Restricțiile alimentare devin din ce în ce mai severe și pot exclude întregi grupe de alimente, care sunt însoțite de cure de detoxifiere rapidă.
Această manifestare duce implicit la scădere în greutate, dar obiectivul urmărit nu este scăderea în greutate.