Bucureşti, micul Paris. Nu încetează să ne farmece şi să ne uimească. Străzi mari şi mici, aglomerate şi zgomotoase, care ne atrag prin vraja urbană. Un oraş cosmopolit care continuă să se formeze sub ochii noştri. Ce ar fi dacă Bucureştiul ar avea gură să vorbească, să devoaleze secretele auzite pe la colţuri, să plângă ori de câte ori este călcat în picioare cu mânie sau să râdă la fiecare poantă a unui cetăţean binedispus?! Pentru toate câte îndură, merită să-i cunoaştem istoria, măcar pe cea a străzilor, care au trecut prin nenumărate schimbări.
"Schimbări de denumire s-au petrecut şi în secolul 19, şi în secolul 20, nu numai după 1940. După fiecare moment istoric important şi politic. Exact. De exemplu, în 1878, după Războiul de Independenţă, o serie de străzi foarte bine cunoscute ale oraşului îşi schimbă denumirea. Podul Mogoşoaiei devine Calea Victoriei pentru ca pe ea au înaintat trupele victorioase în Războiul de Independenta din 1877, Podul Caliţei devine Calea Rahovei, Podul de Pământ devine Calea Plevnei", a afirmat istoricul de artă Cezara Mucenic.
Piaţa Universităţii este prima piaţă care se formează în sens urbanistic, adică se gândeşte o tăiere a bulevardului din faţa ei pentru ca s-a construit clădirea Universităţii. În '64 a fost prima inaugurare, în '66 a doua inaugurare, chiar la venirea principelui Carol. Atunci se crează primul bulevard al oraşului care chiar aşa se numea, bulevardul Academiei.
Aşa a început totul. Multe dintre denumirile străzilor s-au păstrat şi astăzi, cum ar fi cele care poartă numele unor meserii de pe vremuri sau ale unor biserici. Şelari, Lipscani, Cavafi sunt doar câteva exemple. Altele, însă, au suferit şi câte patru sau cinci modificări. De pildă, Bulevardul Ion Mihalache s-a numit iniţial Filantropia, apoi Ghica, 1 Mai şi, în final, Ion Mihalache.
Pe Bulevardul Ion Mihalache, în 1996, când ţărăniştii au venit la putere, au vrut să schimbe denumirea de 1 Mai în Ion Mihalache. Atunci, sute de persoane au fost nevoite să-şi schimbe actul de identitate.
Dar 1 Mai nu a dispărut. Bulevardul Compozitorilor s-a numit ulterior 1 Mai, lucru care a bulversat locuitorii din zonă dar şi taximetriştii.
Pe lângă orele pierdute la ghişee şi cozile interminabile, de fiecare dată când autorităţile au schimbat denumirea unei străzi, oamenii au mai scos nişte bani din buzunar. Asta deşi Primăria este cea care trebuie să suporte costurile. În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa, fapt confirmat chiar de unii dintre aleşii locali.
"Municipalitatea are bani prevăzuţi în buget pentru această procedură", a precizat Mariana Persunaru, director executiv Directia Patrimoniu
Denumiri mutate de colo-colo sunt doar câteva dintre ciudăţeniile care se regăsesc într-un oraş purtat de istorie. Sunt şi situaţii când străduţele capătă nume noi. Mai grav este că reprezentanţii Consiliului General al Primăriei, cei care dau girul pentru o denumire sau alta, încalcă propriul regulament.
Cine a zis că nu poţi avea strada ta chiar şi atunci când eşti în viaţă? Deşi regula spune că trebuie sa treacă un număr de ani de la decesul persoanei pentru ca o stradă sa-i poarte numele, în România totul este posibil. Iată că avem din 2001, strada care se numeşte Gabriela Szabo.
Avem şi denumiri de străzi care nu au nicio legătură cu istoria locului. Denumirile se nasc la Primăria Capitalei şi sunt analizate apoi de specialişti ai Comisiei de Atribuire a Denumirilor din cadrul Prefecturii, care dau un aviz consultativ. Votul final îl are tot Municipalitatea care, fie preia iniţiativa primăriilor de sector, ale asociaţiilor şi mai rar ale cetăţenilor, fie pun în aplicare interesele politice.
Bucureştiul are, în prezent, aproximativ 5.000 de străzi. Poveştile unora dintre ele, dar şi situaţiile inedite care au dus la schimbarea unor denumiri, le veţi afla urmărind un nou reportaj marca Realitatea TV.
De asemenea, vă vom spune şi cum s-au gândit autorităţile să-i ajute pe cei care, de ani de zile se chinuie să-şi recupereze un teren care s-a aflat la un moment pe o stradă care şi-a schimbat de mai multe ori denumirea.
Reporter: Andreea Dăscălescu
Operatori: A. Ioniţă, C. Buda, M. Angiu, D. Ioniţă
Montaj: Beatrice Mihalache, Vlad Spătaru
