Noul Cod de procedură fiscală, făcut praf de specialiști: Este un regres evident

Noul Cod de procedură fiscală, unul dintre proiectele cu care premierul Victor Ponta se mândrește de câte ori are ocazia, "constituie probabil un regres fata de codul de procedura fiscala care este la acest moment in vigoare", consideraspecialiștii în fiscalitate.

Prin noul proiect al Codului de procedura fiscala nu sunt puse in discutie conceptele fundamentale in materie si nici nu s-a urmarit o reasezare a raporturilor dintre fisc si contribuabil pe baze noi, considera Lucian Tanase, Avocat, Radu si Asociații SPRL, Casa de avocatura afiliata EY Romania.

Potrivit acestuia, proiectul a fost redactat pe principiul "Un pas inainte, doi pasi inapoi" si constituie probabil un regres fata de codul de procedura fiscala care este la acest moment in vigoare.

"Ceea ce surprinde la acest proiect este amploarea modificărilor introduse în defavoarea contribuabilului, modificări ce afectează, dacă mai era nevoie, în mod substanțial drepturile contribuabilului în cadrul procedurii fiscale, precum și încercarea autorității fiscale de a deveni o autoritate de control la nivel național al mișcărilor de fonduri între contribuabili", spune specialistul fiscal.

Deși la nivel oficial și al mass-media, s-a vorbit despre o rescriere a Codului de procedură fiscală, modificările recente nu sunt atât de substanțiale încât să putem vorbi de două coduri, unul vechi și altul nou, cum a fost cazul altor acte normative importante din peisajul legislativ românesc (ex: Codul Civil, Codul de procedură civilă, Legea insolvenței), spune expertul fiscal.

"Prin noul proiect al Codului de procedură fiscală – cel puțin în varianta oficială aprobată de Guvernul României – nu sunt puse în discuție conceptele fundamentale în materie și nici nu s-a urmărit o reașezare a raporturilor dintre Fisc și contribuabil pe baze noi, moderne și care să creeze un echilibru între participanții la procedură fiscală, bineînțeles fără a aduce atingere caracterului de drept public al raportului dintre autoritatea fiscală și contribuabil", se arata in articolul consultantului fiscal trimis redactiei Realitatea.net.

În principal, cu fiecare modificare a Codului de procedură fiscală, am observat intenția autorităților fiscale de a rezolva pe cale legislativă anumite probleme presante pentru autoritatea fiscală – dar punctuale, rezultate din aplicarea dispozițiilor anterioare. Un bun exemplu în acest sens este modul în care a evoluat regimul accesoriilor (dobânzi, penalități, majorări de întârziere) datorate de contribuabil și cel datorat de stat contribuabililor, regim ce la nivelul anului 2009 era similar pentru ambele părți.

Noul proiect se mai diferențiază și prin încercarea de „fiscalizare" excesivă a unor tipuri de creanțe nefiscale, ce nu ar fi trebuit să facă obiectul unei astfel de proceduri, ajungându-se până în punctul în care creanțe rezultând din raporturi juridice civile să fie suspuse acestui cod. Exemple relevante în acest sens sunt redactarea ambiguă a art. 100 din proiect, precum și abrogarea art. 1 (4) din prezentul cod sau introducerea de concepte străine dreptului administrativ (ex: distincția anulabilitate vs. nulitate).

Mai jos o parte din analiza EY:

Îmbunătățirile noului Cod de procedură fiscală, dar și absențele notabile

 Cel puțin în ceea ce privește îmbunătățirile favorabile mediului de afaceri sau în general contribuabilului, noul proiect este sărac în astfel de exemple. Chiar dacă acestea există, ele nu privesc decât chestiuni de importanță medie sau minoră. În această categorie am putea menționa:

a)    Introducerea principiului de interpretare a reglementărilor fiscale in dubio contra fiscum (art. 13 alin. 6 din proiect), ce presupune că atunci când legea este neclară se va interpreta în favoarea contribuabilului, însă aplicarea sa practică a fost limitată fiind instituit ca ultimă regulă de interpretare (după aplicarea primelor patru).

b)    Introducerea principiului rezonabilității termenelor stabilite de fisc pentru îndeplinirea de către contribuabili a unei obligații de a face impusă de autoritatea fiscală;

c)    Rambursarea automată a taxei pe valoarea adăugată de până la 45.000 de lei cu efectuarea controlului ulterior;

d)    Reglementarea posibilității contribuabilului de susținere orală a contestației administrative

 Trebuie însă spus că viața companiilor ar fi mai ușoară dacă nu s-ar adopta o serie de modificări propuse prin noul proiect, respectiv:

a)    penalitatea de nedeclarare

b)    extinderea termenului de soluționare a cererilor contribuabilului

c)    extinderea artificială a cazurilor în care se poate declara inactivitate contribuabililor

d)    obligațiile extinse de raportare pentru bănci și alte categorii de contribuabili (avocați, notari, auditori, etc.)

e)    „fiscalizarea” creanțelor bugetare nefiscale

f)     imposibilitatea de recuperare a creanțelor plătite în plus (pentru cele cu reținere la sursă) dacă plătitorul a intrat în insolvență

 În plus, mediul de afaceri a solicitat în mod repetat de în ultimii patru ani anumite modificările care au fost complet ignorate de către Ministerul de Finanțe în elaborarea actualului Cod, între care putem enumera:

 a)    Introducerea unui termen maxim în care inspecția fiscală poate fi suspendată indiferent de cauzele suspendării

b)    Reglementarea posibilității contribuabilului de a ataca în contencios administrativ tăcerea organului fiscal sau refuzul nejustificat al acestuia de a rezolva o cerere sau de a efectua o operațiune administrativă

c)    Reglementarea posibilității contribuabilului de a se adresa direct instanței de contencios administrativ în cazul în care organul fiscal nu răspunde la contestație în termenul legal

d)    Introducerea de reguli și limite procedurale cu  privire la obiectul, durata și desfășurarea controalelor inopinate și antifraudă (la acest moment nu există o reglementare a controlului anti-fraudă)

e)    Eliminarea posibilității organului fiscal de a prelungi sine die termenul de prescripție ca urmare a încălcării obligației sale de a finaliza inspecția fiscală în cadrul termenului de prescripție

f)    Reglementarea mai strictă a cazurilor când organul fiscal poate estima baza de impunere

g)    Eliminarea efectelor asupra terților rezultate din declararea ca inactiv al unui contribuabil