În lagărele din Siberia au fost deportați peste 1.500 de etnici germani din Valea Jiului. Astăzi mai trăiesc doar vreo 10, iar printre ei se regăsește și președintele de onoare al Forumului Democrat German, Ernest Ulrich. La cei 80 de ani, bărbatul povestește cum a supraviețuit în lagărele din Siberia.
Edilii din Petroșani au decis să-i acorde tiltul de "Cetățean de Onoare" lui Ernest Ulrich, cel care a trecut prin chinuri cumplite pentru singura “vină” de a fi fost etnic german, scrie zhd.ro.
Coșmarul lui Ernest Ulrich a început în ianuarie 1945 când, împreună cu tatăl său, a fost ridicat de acasă și deportat în lagar Siberia, în lagărele de muncă. Flămânzi, doar cu hainele de pe ei, etnicii germani au fost înghesuiți în vagoane pentru animale și duși în Siberia. Au ajuns în lagărul nr. 1031 Dzerjinsk, Regiunea Dombas.
Pentru ei au fost pregătite barăci insalubre, friguroase, și trimiși la lucru în mină, unde trebuiau să facă cele mai grele munci aproape morți de foame. Aveau foarte puțină apă, iar hrana era la limita subzistenței. Timp de un an au primit câte un castravete murat, ciorbe de gogonele, de castraveți și de varză murată, 300 grame de pâine neagră pe zi.
Regimul inuman l-a îmbolnăvit ireversibil pe tatăl lui Ernest Ulrich, care în noiembrie a fost repatriat. Avea doar 26 de kilograme și nimeni nu-i mai dădea șanse de supraviețuire. Iar pentru ruși, era inutil, așa că a fost trimis acasă, bolnav grav de dizenterie și într-o avansată stare de anemie. Fără tratament era condamnat să se stingă, dar soția lui a luptat până în ultima clipă. L-a hrănit cu biberonul cât timp a fost imobilizat la pat și, după o lungă perioadă, bărbatul a început să meargă. Bolile căpătate în lagăr i-au adus, însă, sfârșitul înainte de împlinirea vârstei de 56 de ani.
Ernest Ulrich a rămas, însă, mai departe în lagăr, unde și-a văzut colegii stingându-se unul după altul. Aproape 500 de etnici germani din Valea Jiului au rămas pentru totdeauna în Siberia, răpuși de mizerie, boli și înfometare.
Citește mai mult pe zhd.ro.
