Klaus Iohannis prezintă astăzi la ora 17.00 strategia de apărare a țării, în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, intitulată "O Românie puternică în Europa și în lume". Strategia pune diverse probleme, nu e deloc o simplă formalitate. Ce vrea președintele? Un comentariu de Costi Rogozanu.
Strategia de apărare a țării 2015-2019, care va fi prezentată astăzi în fața parlamentului de Klaus Iohannis, a ridicat diverse întrebări. Își ia președintele mai multe puteri? Ce caută acolo educația sau sănătatea? Ce tip de colaborare cu societatea civilă se dorește? Un comentariu pe larg despre noua strategie pe VoxPublica:
"Elementele îngrijorătoare apar tocmai din extinderea umbrelei de “amenințare la securitatea națională”. Totul intră aici, socialul, tehnologicul, mediul. Și nu cred că inegalitatea, de exemplu, ar fi preocuparea, cît posibila ripostă socială la continuarea politicii procapital:
În mod tradițional, amenințările, riscurile și vulnerabilitățile la adresa apărării și securității sunt evaluate prin prisma unor concepte militare, însă mediul actual de securitate necesită o abordare extinsă, în care să se regăsească, pe lângă elementele de natură securitară, și cele de natură economica, socială, politică, tehnologică și de mediu.
CITIȚI INTEGRAL COMENTARIUL PE VOXPUBLICA!
La capitolul “soluții” se începe cu o definiție stranie din nou:
Actualele provocări la adresa securității României reclamă dezvoltarea unui sistem intelectual creativ, fiind importante educația, sănătatea și factorul social.
Văd că se tot bagă bani în academii “intelligente”, însă aici e enunțată intenția de a intra cu bocancii apărării naționale în domenii unde firească e tocmai libertatea de opinie, inclusiv opinia care i-ar putea irita pe măreții oameni din CSAT. “Sistemul intelectual creativ” e deja la lucru prin stipendierea zonelor din jurnalism și din spațiul oengistic care se prefac că dezbat, dar de fapt apără linii dure din dezbaterile naționale (vezi legile Big Brother și altele asemenea).
Sunt de dorit atât asumarea de către clasa politică a intereselor și obiectivelor formulate prin asigurarea transparenței deciziilor și a utilizării judicioase a fondurilor publice, cât și implicarea societății civile în dezvoltarea culturii de securitate și în dezbaterea deschisă a problemelor de securitate.
Ce caută societatea civilă în planurile de apărare? Președintelui și celor din jurul său îi e imposibil să conceapă activitatea civică liberă. Totul trebuie prins în plan. De cîte ori se dorește implicarea societății civile în chestiuni de siguranță națională, se pregătește de fapt un baston pe spinarea celui care va protesta împins de urgențe reale și nu de mese rotunde."
