”2 APRILIE 2005, ora 22.37, România - în direct la Realitatea TV sute de mii de oameni aplaudau în Piața San Pietro de la Roma moartea Papei Ioan Paul al-II-lea. O imagine care nu poate fi uitată. Era sâmbătă, după Paștele catolicilor, în Săptămâna Luminată când, tradiția spune că cine moare în aceste zile i se iartă păcatele și merge direct în Rai. Cu o seară sau două înainte, mă sună un bun prieten și-mi zice “Dancă, te duci la Realitatea, să vorbești de moartea Papei? Vrei?! Să le dau numărul tău celor de acolo, sunt în breaking news și n-au nici un catolic pe post! Hai, te duci, le-am zis că ești mai catolic decât Papa?!” Și... m-am dus. La Realitatea TV. A fost prima dată. M-a primit o colegă ce m-a însoțit la machiaj; primul meu machiaj care mă făcea într-un fel deja să mă simt vedetă, chiar înainte de a intra pe post. M-a surprins modalitatea de comunicare fără excese despre eventual ce, unde, cât, cu cine, etc. (lipsa aceasta de detalii îmi dădea într-un fel și un sentiment de încredere – că ei nu știau că sunt prima dată în direct, la Realitatea). Am ajuns în sfârșit în spatele unei uși de sticlă, dincolo de care s-a deschis....o bună perioadă din viața mea!”
