Oamenii obișnuiau, în secolul XVI, să doarmă în mai multe reprize și, surprinzător, un manual medical avea și o recomandare pentru cei care își doreau să devină părinți, indicându-le perioada propice pentru amor.
În 2001, istoricul Roger Ekirch, de la Institutul Virginia Tech, a publicat o lucrare bazată pe 16 ani de cercetare prin care aducea la lumină o multitudine de dovezi potrivit cărora în trecut, oamenii obișnuiau să doarmă în două reprize.
Patru ani mai târziu, Roger Ekirch a publicat cartea At Day"s Close: Night in Times Past în care tratează 500 de referințe istorice ce dovedesc că oamenii aveau obiceiul de a dormi în două reprize. Dovezile despre care discută Ekirch au fost scrieri medicale, jurnale, marturii de la tribunal etc.
Dovezile adunate de Ekirch descriu o prima repriză de somn care începea la două ore după lăsarea serii, urmată de o perioadă de veghe de 1-2 ore și de o a doua repriză de somn.
„Nu este vorba doar de numărul referințelor, ci despre modul în care se referă la asta, ca și cum ar fi fost un obicei cunoscut de toată lumea”, a declarat Ekirch.
În timpul perioadei de veghe dintre cele două reprize de somn, oamenii erau destul de activi. Adesea se ridicau din pat, mergeau la toaletă, fumau și uneori își vizitau și vecinii. Totuși, majoritatea oamenilor rămâneau în pat, scriau, scriau sau se rugau. Așa se explică de ce multe cărți de rugăciune din secolul al XV-lea propuneau rugăciuni speciale pentru cele două ore de veghe. Mai mult, scrierile arată că timpul dintre cele două reprize de somn nu era unul solitar în totalitate. De multe ori, oamenii purtau discuții sau întrețineau relații sexuale.
Un manual medical din Franța secolului XVI sfătuia cuplurile să întrețină relații sexuale în această perioadă deoarece așa aveau mai multe șanse de a avea urmași, fiind mai puțin obosiți.
Potrivit lui Ekirch, se pare că referințele privitoare la cele două etape ale somnului au început să dispară în secolul al XVII-lea. Mai întâi, obiceiul a dispărut în rândul claselor superioare din orașele aflate în nordul Europei, urmând ca în cursul a 200 de ani, el să fie uitat și de cei din societățile vestice. Până în anii 1920, obiceiul celor două reprize de somn a dispărut din mentalul colectiv.
sursa
