„Da, a fost multă tensiune în atmosferă după anunțul meu, pentru că mulți au considerat că e o strategie. Putea să fie și doar o strategie și era greu de contracarat această percepție, până astăzi la 11. Aseară, după apariția sondajului, am avut o întâlnire cu George Simion, am discutat, am reluat discuția, din vorbă în vorbă, cum am discutat, am ajuns la această problemă: cum îi transfer eu punctele mele lui. Exact așa am discutat. Nu știu cât am eu în plan național, 2%, 5%, 7%, 10%, cât oi avea eu, Cozmin Gușă, adunat în anii ăștia în care am fost persoană publică, la încredere, la intenție de vot, trebuie să ți le transfer, n-am ce face cu aceste puncte, nu candidez, nu mă interesează. Și așa am ajuns la această propunere din partea lui, pe care a făcut-o la tine prima dată, în emisiune, cred că au trecut 9 zile de atunci, în marțea din acea săptămână și apoi a revenit asupra ei, să candidez la primăria București, tocmai ca să punem în dificultate celelalte partide, el considerând că sunt un candidat mai bun, mai bătăios (probabil că așa e, poate nu-i așa) decât ceilalți 3 ai partidelor cu care el se află în competiție. Prin punerea în dificultate a celorlalte partide la București, urmează și punerea lor în dificultate pentru alegerile prezidențiale, care sunt consecutive în septembrie.
Cum am gândit noi? Că am gândit împreună. George Simion este un foarte bun strateg politic. Cine crede că e fără experiență sau e stângaci, greșește. Atunci am gândit că prin candidatura mea la București îi punem în încurcătură și în defensivă pe cei care au atacat până acuma AUR-ul constant, PNL, PSD, USR, urmând ca el să aibă o trambulină mai potrivită pentru prezidențiale. Nici n-am luat în considerare dacă aș câștiga sau nu. E foarte important, dacă câștig, să fac treabă bună, cred că am experiență, sunt și harnic, dar nu mi-am propus asta, nu mi-am dorit să mă mai angajez în ceva. Dar acest derapaj major al României, starea de colaps a politicului, fiecare partid, în felul lui, este într-un colaps nedeclarat, știți bine, că discutăm în fiecare seară și când particip eu, și când nu particip la emisiuni. PSD, PNL, USR, oricine ar fi sunt în colaps intern, nu mai produc lideri politici; oamenii nu mai au încredere să voteze aceste partide și se vede clar. Și atunci, sigur, ideea asta de luptă schimbă total conjunctura.
Acum, în plan concret, ce s-a întâmplat astăzi n-a fost bine, într-adevăr, din punct de vedere al declarațiilor lui Marius Lulea și nici chiar cele ale lui Mihai Enache. Dar ele sunt în spiritul regulilor din partidul lor. Ei sunt un partid foarte unit, condus cu mână de fier de către George Simion. Am văzut că Mihai Enache a fost timid în a mărturisi acest lucru. George Simion conduce cu mână de fier acest partid și-l încurajez să facă acest lucru în aceste vremuri în care toți stau să-ți destabilizeze structura politică de tip suveranist. Este esențial și pentru el, dar și pentru România. Ei s-au încurcat. Un singur lucru nu mi-a plăcut nici la Marius Lulea, nici la Mihai Enache. Ei trebuie să fie bucuroși, nu vreau să exagerez legat de mine, dar ei trebuie să fie bucuroși că le-am venit în sprijin (și pe ei chiar i-am ajutat, pe Mihai Enache mai puțin, dar pe Marius Lulea mai mult), nu să se încurce în automatisme de partid, să mă facă să mă simt prost. Nu mă simt prost. Miza este mult mai mare, miza pentru România este mult mai mare decât să mă simt eu prost că Marius Lulea, în loc să-mi dea un mesaj (cum face de multe ori) și să-mi spună ‘mulțumim frumos, domnule Gușă, că ați venit să ne ajutați’, el se întrece în declarații pe Facebook. A fost și un pic de nesimțire, într-adevăr, dar eu nu mă supăr. Nu am voie să mă supăr când situația este atât de gravă.
M-ai întrebat de George Simion. El a petrecut această după amiază cu mine. El a avut turneu electoral cu strângere de semnături în Prahova, la Ploiești, și a venit la mine la Cornu, și am discutat mai multe aspecte. Treburile astea interne de partid, acolo e bucătăria lui George, el se descurcă cu ele. Am discutat mult în această după amiază despre acest aspect (n.r. – condiționarea candidaturii lui Cozmin Gușă la primăria capitalei de candidatura lui Simion la prezidențiale), nu știu, cred că a stat trei ore la mine George, și e un lucru foarte important pentru mine pentru că eu nu fac acest sacrificiu personal pentru mine. S-ar putea să câștig primăria, pe care nu mi-am dorit-o, acum, s-ar putea să o pierd, dar eforturile sunt ale mele, cheltuiala de bani, nervi și, să mă scuzați, flegmele le încasez eu, iar eu le fac strict pentru acest scop de a aduce primul președinte suveranist al României de după 1989; ultimul a fost Nicolae Ceaușescu. Deci noi am avut ultimul președinte suveranist cu bunele, cu relele lui, Nicolae Ceaușescu. Putea să fie Vadim în anul 2000, dar l-au furat, iar acum primul după Nicolae Ceaușescu are mari șanse să fie George Simion.
Rolul meu, pe care mi l-am auto-asumat, este acela de a angrena vectorii, cei pe care i-am cunoscut în aproape 30 de ani de activitate publică. În primul rând, toți jurnaliștii din țară, colegii noștri din Clubul de Presă au fost foarte entuziasmați, prin prisma faptului că un jurnalist, unul dintre noi candidează. A fost un moment de euforie, am văzut ce mesaje s-au primit și la Gold FM, și la Realitatea. E nevoie de un imbold în plus la nivelul vectorilor suveraniști și aici efortul meu trebuie concretizat, pe de o parte, iar pe de altă parte, este o treabă importantă. Cineva trebuie să-i ia la bastoane pe cei care își bat joc de alegătorii din București, pentru că toată această campanie din București, toată această poziționare, scălâmbăială, hai să ne jucăm, ‘grădinița de copii, plină e de jucării’, și aceștia trebuie bastonați. Sigur că nu o să am milă de ei. Eu nu sunt grobian, nu sunt violent, dar trebuie puși la punct! Nu pot să fie atât de nesimțiți, când Bucureștiul ăsta știm cum arată, știm cât de aglomerat, știm cum țopăie șobolanii, știm că e mizerie, știm cum merge praful prin aer, vedem poluarea în fiecare moment, vedem mirosurile pestilențiale din cartiere și ei se joacă: unul se joacă de-a mititeii, altul se joacă de-a parizerul, ălalalt după aia se duce cu metroul și altul se ascunde prin conducte ca să ne spună nu știu ce, după ce patru ani de zile, mă refer la Nicușor Dan, nu l-a văzut nimeni. Aici este nevoie de o resetare, inclusiv a seriozității politicienilor. Noi avem o campanie care lălăie și va lălăi peste tot în țară pentru că nimeni nu pune problema la modul real. Băi, fraților, românii sunt foarte nervoși! Din păcate, nu mai au curaj să iasă în stradă, i-au bătut pe 10 august de i-au stins și nu prea se mai duc să iasă în stradă, pentru că le este frică de bătaie; și e firesc să fie așa la ce bătăi au fost pe 10 august 2018 în București. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să avem o dezbatere reală și nu înseamnă că acești candidați, mult prea siguri de ei, ai unor partide îmbuibate, cum sunt PSD și PNL, îmi pare rău că spun asta, dar asta-i treaba, să manifeste atâta suficiență și siguranță de sine. ‘Ducem bătaia între PSD și PNL’. Ce bătaie duceți, bă, că ați dus țara de râpă. Nimeni nu le spune asta.
George Simion este un candidat bun la prezidențiale pentru asta. Mihai Enache, din păcate nu este un candidat potrivit la București pentru așa ceva, le-am spus demult, cu toată simpatia față de Mihai Enache, care este un băiat foarte politicos și harnic, foarte harnic, ar putea să fie în administrație. Ar putea să fie un viceprimar excepțional, cam cum era Aurelian Bădulescu pe vremea lui Gabriela Firea, care era foarte harnic și făcea de toate pe acolo și lumea nu prea îl vedea. Dar aici este o bătaie pe viață și pe moarte, pentru că nouă doar ni se pare că Klaus Iohannis nu e în ring la București. El este în ring. Nouă doar ni se pare că Marcel Ciolacu nu este în ring la București, el este în ring, prin Piedone, poate prin Cîrstoiu. Klaus Iohannis prin Cîrstoiu, poate prin Nicușor Dan. Toată lumea este în ring, până și Coldea. Iohannis nu vrea să piardă puterea locală, pentru că lui i se ridică părul pe spate de groază când se gândește la ce a pățit Băsescu și știe cu precizie cum și de ce a pățit Băsescu, nemaiavând protecție politică. Dar fiecare este în ring. Jucătorii sunt în ring. Cum spunea Ion Cristoiu, bătaia este la București și ea vectorizează prezidențialele și, într-adevăr, există această discuție legată de prezidențiale între mine și în candidatul AUR, ca să-i spunem așa, George Simion, că el e, cine să fie. Ei au o competiție internă în AUR acolo, dar este evident, s-a văzut și din sondajul de ieri, că George este pe primul loc dintre toate personalitățile politice, cel puțin în București, în materie de încredere publică.”
Există unele voci care susțin că, dacă George Simion nu-și anunță candidatura la prezidențiale, anunțul candidaturii lui Cozmin Gușă la București își va pierde efectul și amânarea le va da timp adversarilor să se reorganizeze. Întrebat de moderatoare dacă și-a condiționat candidatura la primăria generală a capitalei de candidatura la prezidențiale a lui George Simion, Cozmin Gușă a făcut următoarele clarificări:
„Să vedem. De fâsâit, nu cred că se fâsâie. Noi ne-am mai afișat împreună, nu ne-am ferit. Probabil că o să ne afișăm în continuare, mai ales că am pornit de la ideea ca procentele mele, mai puține decât ale lui, dar diferite de ale lui, să încerc să i le transfer pentru ca să reușim impunerea și consolidarea mișcării suveraniste cu adevărat. Acum, cred că pentru un răspuns ferm legat de concomitența anunțului de candidatură a lui George Simion cu al meu, al lui la prezidențiale și al meu la primărie, trebuie să mai stăm vreo două zile până când se așază pe situație, mai ales el, că despre el este vorba aici. Sigur, și partidul, pentru că eu nu-l înțeleg pe Mihai Enache. A muncit mult, a ajuns acolo, din păcate nu a reușit să confirme în perioada asta, n-a putut să facă nici o jumătate din scorul partidului, cât îl are în București. Este firesc, nici presa n-a fost alături de el, asta e. Și lupta-i politică. Oamenii ăștia sunt showmen. E foarte complicată o luptă cu Piedone și Nicușor Dan (care doar pare bleg). Necazul lui Mihai Enache se vede și la Cîrstoiu.
Ca să revin la concluzie, situația este mult prea complexă ca să fim capricioși sau ca să facem forțaje. Mă refer la consolidarea AUR-ului. Închipuiți-vă cum a sunat anunțul meu de astăzi la Bruxelles, că eu intru în campanie ca să ajut la impunerea unui președinte suveranist al României. Vă dați seama că s-au înroșit firele, vă dați seama că i-a băgat pe ăștia în ședință: ‘Bă, ce faceți în România? Nu stați de pază? La Gușă, la ăia de la Realitatea, care-l mediatizează. Uite-o și pe Alexandreasca care face emisiune cu el. Alo, bă. Vin suveraniștii peste noi, ce facem?’. E o alarmă, e o problemă, dar noi nu suntem repeziți, avem multă experiență. Trebuie să administrăm acest lucru înspre un succes al suveranismului, că dacă nu suntem fripți. Ne-am dat seama că lipsa de patriotism ne-a adus în starea de colonie. Noi am ajuns o colonie, care va fi și una săracă, încă mai avem ceva prosperitate. Lipsa de patriotism ne-a adus în această stare de colonie și vom ajunge ușor și săraci. Am făcut astăzi lista crizelor care vor veni în următoarele șase luni. Cred că vom avea un final de an atât de trist din punct de vedere financiar, de nu vă puteți închipui. Și atunci cu calm, cu prietenie (eu în intervalul ăsta am construit o relație de prietenie cu George Simion, după ce l-am verificat ca om, ca prestație, ca simțire; mă văd cumva pe mine și tu mă știi pe mine cum eram când eram președinte la PIN și aveam vârsta lui Simion de astăzi și nimeni nu vrea să mă ajute, îmi dădeau toți în cap) eu trebuie să-l ajut pe George Simion, poate și cu forța trebuie să îl ajut pe el, prietenește cu forța, să ajungă în postura bună ca să ne salveze. Dacă ar fi mai mulți candidați suveraniști, probabil că am fi avut de ales. N-avem, îl avem pe George Simion, asta e, eu zic că e bun și trebuie să încercăm să-l punem în această postură de candidat prezidențial și să-l ajutăm. A, dacă în paralel câștig primăria la București, voi fi obligat să fac treabă, să nu ne facem de râs și să le redăm demnitatea bucureștenilor, care mai au orgoliul de bucureștean doar pentru că plătesc prețuri mari, dar nu mai pot să aibă mândria de bucureștean, pentru că stau în mizerie și printre șobolani.”
Întrebat de Dinu Popescu de ce nu și-a asumat chiar George Simion candidatura la București și dacă nu cumva candidatura lui Cozmin Gușă va interpretată drept o decizie luată fără a se ține cont de statutul partidului, analistul politic a explicat că:
„Nu suntem pe insula iubirii și nici pe insula fericirii. N-o să-ți fac hatârul să-ți dezvălui ce am discutat cu George Simion în privat. I-am răspuns Ancăi. Aici nu se pune problema statutului când e vorba de o candidatură independentă, se pune problema unei decizii a partidului de a susține ceva, o cauză sau pe cineva. Așa e la orice partid din România. Iar legat de disciplină, am așa am înțeles că ar fi un subtext în întrebarea ta legat de disciplină, nu-i bine într-un partid să fie lumea atât de disciplinată. Lumea trebuie să fie disciplinată după ce se iau deciziile. Până la decizii, e bine să se vorbească, dar, în același timp, într-o asemenea atmosferă cum trăim noi în România acum, de tip concentraționar, în acest gen de atmosferă, liderul de partid trebuie să fie lider maxim. George Simion este așa ceva, trebuie să se și manifeste ca atare. Ciucă nu este așa ceva. Marcel Ciolacu a ajuns să fie așa ceva. Drulă nu este așa ceva. Adică v-am dat niște categorii, dar cu atât mai mult la structura suveranistă este nevoie de așa ceva.”
La întrebarea dacă anunțarea candidaturii lui George Simion ar fi un avantaj sau un dezavantaj în acest moment, Cozmin Gușă a replicat:
„Faptul că nimeni nu și-a anunțat candidatura la prezidențiale arată starea de colaps a politicii românești. Nu există așa ceva, să ai alegeri în septembrie, imediat se termină aprilie, și tu să nu ai niciun candidat. Noi suntem într-o stare de colaps și din asta se vede statutul de colonie. La colonie se așteaptă, se numește guvernatorul, dar nimeni nu ridică mâna înainte ca hegemonul să spună ‘da’. Oricât am bate apa în piuă, nu ajungem decât la un rezultat, care s-a văzut ieri în sondaje: cel mai popular dintre politicieni este George Simion. Probabil o să spuneți că nu-i concurență mare. E adevărat, poate nu-i concurența mare, dar dintre ăștia care sunt, George Simion, Ciucă, Ciolacu, Drulă, el este numărul 1. Cum să nu fie un avantaj anunțul candidaturii sale la prezidențiale pentru scorul partidului? Bineînțeles că este! Mulți dintre cei din AUR din câte știu, din câte mi-a spus și George, sunt triști că nu s-a pus pe listă la europarlamentare George Simion. Dar el nu a vrut să se pună pe listă și să nu se ducă în PE. E corect din punctul ăsta de vedere. Dar, da, cel mai popular om politic din România poate să-și ajute partidul mult și pe candidați prin anunțul la candidatura la prezidențiale, pentru că se polarizează. Și eu pot să ajut, dar mai puțin decât Simion, că n-am această popularitate pe care o are el.”
