Fie ne-am născut în ele, fie ne-au găzduit în anii facultății sau ne-au oferit un loc de muncă. Câți dintre noi ne-am întrebat, însă, de unde provin denumirile cartierelor din Capitală, povești pe care poate doar istoricii le mai cunosc.
O istorie interesantă se găsește în originea numelui cartierului Balta Albă. Povestea spune că aici se afla o groapă de var unde, în vremea lui Caragea, se topeau cadavrele ciumaților. Când ploua, locul devenea o baltă.
Zona Berceni a fost denumită astfel datorită grofului Miklós Bercsényi. Se zice că o ceată de husari, condusă de groful Miklós Bercsényi, s-au oprit undeva la sud de București, în drumul lor spre turci. Nu se știe însă dacă au luat o pauză sau dacă au rămas aici de tot, însă cert este că de atunci acea zonă a fost botezată „Berceni“.
Cartierul Băneasa își trage denumirea de la nevasta banului Dimitrie Ghica.
Cotroceniul, unde în prezent se află sediul prezidențial, se numește astfel de la regionalismul „a cotroci“, care înseamnă „a scotoci“, „a scormoni“.
Legenda cartierului Colentina spune că această denumire vine de la „colea-n-tină“, cu referire la locul baltit unde Matei basarab i-ar fi fugărit pe turci, într-o bătălie. O vreme s-a numit și „Olintina“.
Depre zona Crângași, istoria spune că a existat cândva o prelungire din Codrul Vlăsiei, un crâng. Aici trăiau crângașii.
Cartierul Dămăroaia a fost, în trecut, moșia parcelată a boieroaiecei Maria Damaris.
În istoria numelor cartierelor bucureștene este menționat și un nume de doctor. Spiridon Kristofi (căruia i se mai zicea Spirea), a ridicat, în 1765, pe Dealul lupeștilor o biserică numită Spirea Veche. De aici și denumirea Dealul Spirii.
Dristor vine de la breasla piuarilor care și-au avut satul în această parte a Bucureștilor. Meșterii piuari se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosită la fabricarea postavului și dimiei. Piuarii fabricau «darste» și pentru sutele de mori de pe cursul Dâmboviței, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanță economică pentru târgul Bucureștilor.
Drumul Taberei se numește astfel datorită lui Tudor Vladimirescu, care, în 1821, intră în București pe la vest și își așează aici tabăra de panduri.
Ferentariul, renumit astăzi pentru scandalurile din zonă, a primit unul dintre cele mai rafinate nume din Capitală, originea lui venind din latină, („Ferentarius“ – soldat din infanteria ușoară a legiunilor române). Unii spun că aici s-ar fi aflat câmpul de exerciții al ferentarilor, din oastea lui Mihai Viteazul. Turcii și-au pus și ei amprenta pe București.
Ghencea este un nume provenit din limba turcă. Pe vremea fanarioților, Ghenci-aga era șeful arnăuților din garda domnească. Aici s-a ridicat o biserică, Biserica Ghencei.
Denumirile Floreasca și Giulești își au originile de la numele boierilor care au stăpânit locurile respective, Floreștii, și, respectiv, de la proprietatea boierească a Juleștilor.
Strada Lipscani, una dintre cele mai tranzitate străzi de distracție din Capitală, se numește astfel datorită negustorilor veniți în București cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig, care se numeau Lipscani.
Despre cartierul Militari se spune că ar fi fost botezat așa pentru că era zona de instrucție militară și unde o vreme a funcționat „Pirotehnia Armatei“.
Orașul Pantelimon, de la periferia Capitalei, își are numele după Mănăstirea Sfântul Pantelimon. În greacă „pan“ înseamnă „tot“, iar „éléïmon “ se traduce „milă“. Astfel, Panteleimon înseamnă „cel milostiv“ sau „întreg milostivul“.
Rahova, un alt cartier care și-a „câștigat“ reputația de zonă de scandal, are un nume relativ noi și vine de la Calea Rahovei, una dintre cele cinci artere botezate în amintirea Războiului de Independență: Calea Griviței, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei și Calea Dorobanților.
Sălăjanul este de asemenea un nume nou și are originea de la Leon Szilaghi, cunoscut și ca Leontin Sălăjan.
Cartierul Titan își are denumirea de la fabrica de ciment „Titan“, construită la începutul secolului 20.
Despre Vitan, D. Papazoglu spune că „În ocolul orașului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orășenilor își aveau pășunea“.
Sursă: adevarul.ro
