„Dăm cu dreptul în stângul”. România, criticată de la vârful Parlamentului European pentru politica energetică

Vicepreședintele Parlamentului European, Nicu Ștefănuță, trage un semnal de alarmă dureros asupra vulnerabilităților care macină securitatea continentului, subliniind că Europa rămâne captivă într-o dependență excesivă de importurile de petrol. Cu aproape două treimi din necesarul de energie provenind din afara granițelor Uniunii, oficialul european atrage atenția că resursele sunt controlate, în mare parte, de regimuri dictatoriale și state ostile, transformând factura energetică a cetățeanului într-un instrument de presiune geopolitică.

În viziunea membrului Comisiei de Energie din PE, statele membre au căzut prea des în capcana amânării, alegând să își întărească legăturile cu furnizori care pot manipula piața după bunul plac. Această strategie de supraviețuire pe termen scurt nu a făcut decât să amâne scumpirile inevitabile, lăsând Europa într-o poziție de subordonare care acum costă enorm. Ștefănuță consideră că simpla căutare a unor resurse proprii de combustibili fosili este o soluție incompletă, deoarece capacitățile interne nu vor putea niciodată să suplinească golul lăsat de piața globală.

Adevărata cale spre independență rezidă, în opinia sa, în conceptul de autonomie energetică totală, realizată prin investiții masive în regenerabile — resurse de care continentul dispune din plin. Această transformare necesită însă o viziune sistemică, nu doar „cârpeale” de moment. Printre pilonii acestei noi strategii se numără taxarea profiturilor record obținute de companiile de energie în perioade de criză și redistribuirea acestor fonduri către populație, concomitent cu dezvoltarea unui transport public eficient și curat.

Un exemplu surprinzător de reziliență vine din partea Republicii Moldova, despre care Nicu Ștefănuță afirmă că ne dă lecții de curaj politic. În timp ce alte state ezită, Chișinăul a reușit să își reducă drastic importurile din Rusia, orientându-se rapid către tehnologii verzi. Această mișcare este privită ca o eliberare de „frica de necunoscut” care pare să paralizeze restul continentului. Concluzia oficialului este una sumbră, dar pragmatică: menținerea dependenței de resurse importate din locuri „dubioase” reprezintă o boală lungă care duce la un final cert, singura salvare fiind asumarea controlului total asupra propriului viitor energetic.