_f16b70e703.jpg)
Sub paravanul unui discurs despre „consens” și „comunități locale”, Ministerul Mediului condus de Diana Buzoianu pregătește o capitulare instituțională în fața intereselor politice locale. Printr-un proiect de ordonanță trimis recent pe circuitul de avizare, declararea zonelor prioritare pentru biodiversitate — un jalon critic în PNRR — devine condiționată de avizul consiliilor locale și județene. Practic, protecția speciilor și a habitatelor unice nu se mai bazează pe studii științifice, ci pe pixul primarilor și pe interesele proprietarilor de terenuri.
Jalonul PNRR a devenit „sperietoarea” preferată a guvernanților
România se află sub presiunea termenelor limită din PNRR, asumându-și declararea acestor zone pentru a evita amenzi usturătoare. Totuși, în loc să asume o strategie națională coerentă, ministrul Buzoianu pare să paseze responsabilitatea către autoritățile locale. „Schimbarea paradigmei” anunțată cu fast riscă să devină un blocaj administrativ total: cine va dori să declare arii protejate acolo unde interesele imobiliare, de exploatare forestieră sau de construcții sunt prioritare pentru aleșii locali?
Protecția naturii „din birou” vs. protecția „la mica înțelegere”
Deși critica ministrului la adresa „limitelor făcute din birou” de consultanți sună bine pentru electorat, alternativa propusă este îngrijorătoare. Introducerea obligativității acordului autorităților locale oferă acestora un drept de veto asupra patrimoniului natural național. Este greu de crezut că un consiliu local va vota pentru restricții de mediu care ar putea bloca un proiect de infrastructură sau o exploatare de resurse, indiferent cât de valoroasă este biodiversitatea din zonă.
„Managementul activ” lasă un mare loc de interpretări
Sub conceptul nou introdus de „management activ”, ministrul promite continuarea activităților tradiționale precum pășunatul sau cositul. Deși pare un gest de empatie față de omul de la țară, termenul este suficient de vag pentru a permite interpretări periculoase. Într-o țară în care tăierile ilegale și exploatările haotice sunt la ordinea zilei, relaxarea controlului sub pretextul „dezvoltării locale” ar putea lăsa drum liber degradării ireversibile a habitatelor pe care ordonanța pretinde că le protejează.
Management „românesc”: Bifezi jalonul PNRR fără a supăra pe nimeni
Ministrul Buzoianu afirmă că nu vrea protecție „împotriva comunităților”, dar omite faptul că natura nu poate negocia la masa consiliului local. Dacă fiecare primar are puterea de a scoate din hartă zonele incomode, jalonul PNRR va fi îndeplinit doar pe hârtie, prin declararea unor zone marginale, lipsite de relevanță biologică reală, dar sigure din punct de vedere politic.
Strategia „consensului” ar putea fi, în realitate, o metodă de a bifa jalonul PNRR fără a supăra pe nimeni, dar cu prețul sacrificării biodiversității. Rămâne de văzut dacă Comisia Europeană va accepta acest sistem de protecție „cu voie de la primărie” sau dacă România va plăti, în final, atât amenzile, cât și prețul ecologic al acestui compromis.
