Considerată mai ales o afecţiune caracteristică adulţilor, depresia îi afectează în egală măsură şi pe adolescenţi. Marcată de atitudini negativiste şi de nepăsare, depresia este adeseori confundată cu o etapă de criză specifică adolescenţei.
De cele mai multe ori, comportamentul adolescentului depresiv este asemănător cu cel al unui adult în aceeaşi situaţie: este trist, izolat, descurajat, iritabil şi are tendinţe de subapreciere. De regulă, poate transmite o impresie de agresivitate şi desconsiderare faţă de ceilalţi, mai ales faţă de părinţi.
Iată cum îi recunoşti depresia!
Nu orice schimbare de dispoziţie este o depresie. Vorbim despre această tulburare atunci când un adolescent prezintă cinci sau mai multe dintre următoarele simptome, pe o perioadă de cel puţin două săptămâni: supărare, lipsă de interes sau de plăcere, tristeţe, lipsa poftei de mâncare sau, dimpotrivă, un apetit exagerat, unele tulburări de somn, lipsă de energie sau oboseală, sentimente de vină sau de inutilitate, dificultăţi de concentrare, izolare faţă de părinţi şi faţă de prieteni, dezinteres faţă de şcoală şi alte activităţi zilnice, lipsă de entuziasm şi motivare, oboseală, gânduri repetitive de moarte sau de sinucidere.
Din ce cauză apare?
Uneori poate fi dificil de identificat o cauză precisă a depresiei. Există însă unele evenimente traumatizante care o pot declanşa: pierderea cuiva drag, o decepţie amoroasă, divorţul părinţilor, mutarea la altă şcoală, insuccese şcolare sau unele boli. Tinerii singuratici, care nu reuşesc să se adapteze sau să îşi facă prieteni, cei care nu au cui să îşi descarce sufletul, cei care se simt în permanenţă complexaţi de unele defecte fizice sunt posibili „candidaţi” la deprimare.
Află ce poți face ca părinte să-ți ajuți adolescentul AICI
