Cleiul de carne. "Secretul murdar" al industriei cărnii. Imaginile te vor îngrozi

Trucul e aproape insesizabil. Nici cei mai abili experţi culinari nu pot face diferenţa. Poţi să juri că ai în farfurie o friptură de primă calitate sau un file nobil. Friptura nu se rupe în locurile de îmbinatie, aşa că pare să provină dintr-o singură bucată de carne. Pentru lipirea secţiunilor de carne, bucătarii folosesc această enzimă adezivă a transglutaminazei sub formă de pulbere de culoare albă. Aceasta este atât de toxică încât, la prepararea porţiilor, bucătării îşi iau măsuri de precauţie ca să evite inhalarea ei!

Secretul acestei practici este păstrat cu sfinţenie în întreagă industrie a cărnii, începând de la măcelari până la maeştrii bucătari. Până şi unii furnizori majori au fost prinşi folosind "produsul special", cleiul de carne, pentru a petici porţii de calitate inferioară sau "resturi" de carne pe care le vindeau ulterior pe post de fripturi nobile. În unele zone ale lumii nu există reglementări cu privire la acest clei al cărnii. El este, adeseori, disponibil în supermarket-uri şi în magazinele de delicatese camuflat sub eticheta de carne "procesată".

Nu există niciun fel de reglementări care să va ameninţe, şi nici nu vor apărea foarte curând. Substanţa sub formă de pulbere este produsă, de fapt, dintr-un agent de coagulare a sângelui animalier (de obicei provenit din sângele porcin), astfel încât "cârpirea" secţiunilor de carne poate deveni cu uşurinţă o bombă infecţioasă. Dar una bine cosmetizată. E de-ajuns s-o rulezi în folie de plastic, s-o congelezi vreo 12 ore, apoi ai obţinut filet mignon. O practică obişnuită în restaurantele de lux şi sălile de protocol de prin SUA, şi asta de zeci de ani.

Pe lângă riscurile pe care această practică le ridică asupra sănătăţii şi a lipsei totale de etică pe care o implică, folosirea cleiului cărnii este pur şi simplu o formă de înşelăciune a consumatorilor. O cârpeală de surse animaliere diferite.

Sursa: secretele.com