Nu postim pentru a fi văzuți sau lăudați de oameni, ci postim ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu.
Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui materiale pe care le consumăm.
Iertarea este începutul bun al perioadei de post. Nimeni nu poate intra în post, ca luptă duhovnicească pentru curățirea de păcate și de luminare a sufletului, fără iertare.
Postul susține rugăciunea omului credincios care consideră legătura sa cu Dumnezeu ca fiind centrul, lumina și hrana sufletului său.
Postul adevărat nu este numai abținere de la bucate de origine animală, ci și înfrânare de la orice lăcomie materială și poftă de stăpânire egoistă asupra altora, înfrânare de la orice gând, cuvânt sau fapte care diminuează iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele.
Dacă este însoțit de fapte plăcute lui Dumnezeu, postul face din omul postitor lumină între oameni și vas ales al slavei lui Dumnezeu.
Postul este nu numai material, ci și spiritual, adică postul ochilor, al gurii, al inimii.
Postul este o stare spirituală de jertfă sau ofrandă a celui care postește, stare cultivată în mod liber și după puterea fiecăruia.
În timpul postului se diminuează cantitatea hranei materiale și sporește hrana spirituală.
Postul susține rugăciunea, iar postul fără rugăciune nu este o lucrare duhovnicească.
Postul pacifică patimile egoiste, luminează mintea, sfințește simțirile, schimbă atitudinea și comportamentul față de oameni și față de natură, înțelegându-le pe toate în lumina prezenței iubitoare a lui Dumnezeu.
