Ce se întâmplă, de fapt, în organismul nostru când avem febră? E uimitor

După gradul creșterii temperaturii, putem avea următoarele stări:

Subfebrilă: 37-38°C
Febrilă moderată: 38-39°C
Ridicată 39-41°C
Hiperpirexie: 41-42°C

Hiperpirexia este considerată o urgență medicală, ea denotă o afecțiune subiacentă gravă (sepsis, hemoragie intracerebrală etc.)

Care sunt mecanismele prin care se produce febra?

În primul rând, încercați să vă imaginați că la nivelul hipotalamusului nostru există un termostat care stabilește care e temperatura pe care corpul trebuie să și-o păstreze constant și continuu. În condiții normale, el este setat la 37°C. Așadar, când organismul se supraîncălzește, hipotalamusul, care citește termostatul și compară valoarea setată cu temperatura noastră propriu-zisă, anunță că trebuie să creștem rata pierderii de căldură: glandele sudoripare vor fi stimulate, iar noi vom începe să transpirăm, iar la nivelul pielii va începe vasodilatația. Din contră, dacă temperatura centrală a corpului scade sub 37°C, vor intra în acțiune mecanismele de conservare a căldurii, dar și unele noi, care vor crește rata producției de căldură. Astfel vor fi inițiate vasoconstricția cutanată, piloerecția („pielea de găină” – sigur, la om nu e prea eficientă din cauza pilozității reduse, dar la animalele inferioare chiar e importantă), oprirea sudorației și producția de căldură prin frison, termogeneză chimică, creșterea ratei metabolismului celular.

Pirogenii, după cum le spune și numele, sunt molecule care determină apariția febrei; în corpul uman, aceștia sunt reprezentați de citokine (niște polipeptide). Care e povestea lor?

Ei bine, anumiți germeni (bacili gram-negativi, virusuri, fungi), uneori chiar prin toxinele secretate de ei, cum ar fi cele lipopolizaharidice (secretate de bacterii), sau reacțiile de tip antigen-anticorp, adică o paletă largă de stimuli infecțioși sau inflamatori determină o parte din celulele sistemului imunitar (macrofagele, limfocitele) să producă citokine (acestea sunt molecule semnal ale sistemului imunitar). Citokinele la rândul lor determină, pe de o parte, răspunsul imun al gazdei, iar pe de altă parte reușesc să străbată bariera hemato-encefalică, comportându-se de aici înainte ca pirogeni endogeni. La nivelul creierului, printr-o serie de reacții în cascadă, acestea determină niște celule endoteliale ale unei structuri speciale (creasta supraoptică) să elibereze prostaglandine (PGE2). Prostaglandinele sunt cele care, la capătul acestui traseu fiziopatologic, ajung la hipotalamus și îi dereglează termostatul, crescând valoarea setată pentru temperatura normală a corpului. Acum, termostatul fiind comutat la o temperatură mai ridicată decât în condițiile fiziologice, vor intra în acțiune mecanismele de creștere a temperaturii corporale (cele de conservare a căldurii și cele de producție de căldură).

Pe scurt: termostatul hipotalamusului nu va mai arăta 37°C, ci 39°C (de exemplu). Până când temperatura corpului va ajunge la nivelul țintă de 39°C de grade, noi vom avea senzația de frig – iar organismul va face tot ce poate ca să se încălzească (vasoconstricția ne va face pielea rece, iar frisonul ne va face să tremurăm). Senzația de frig va persista până când temperatura corporală ajunge la 39°C. Atât timp cât nu am eliminat factorul care a determinat comutarea termostatului hipotalamic, temperatura noastră va fi reglată în același mod ca atunci când nu avem febră, numai că se va ținti mereu acel nivel ridicat al temperaturii. Cât de intens e efectul pirogenilor de comutare a termostatului hipotalamic? Câteva nanograme de pirogeni bacterieni purificați injectați unei persoane pot determina creșterea temperaturii corporale cu 5,6°C.

Antipireticele (medicamentele care reduc febra) acționează tocmai la nivelul acestor prostaglandine, inhibându-le sinteza.

Este, totuși, febra bună la ceva?

Din perspectivă evoluționistă, fenomenul este prezent de sute de milioane de ani. Peștii, amfibienii și reptilele fac febră. Când peștilor li se injectează endotoxină bacteriană sau bacterii gram-negative, ei își cresc temperatura corporală înotând spre ape mai calde. Când șopârlele sunt injectate cu bacterii sau pirogeni, ele generează febră stând la soare pentru a-și crește temperatura centrală la niveluri „febrile”. În multe situații, creșterea temperaturii corporale ameliorează supraviețuirea. Creșterea și virulența câtorva specii bacteriene este afectată la temperaturi înalte; astfel, terapia prin febră a fost utilizată de ex. pentru a trata neurosifilisul înainte de introducerea antibioticelor.

Efectele benefice ale febrei alcătuiesc un subiect controversat. Variațiile temperaturii din plaja febrilă par să crească activitatea fagocitică și bactericidă a neutrofilelor și efectele citotoxice ale limfocitelor. Astfel, probabil că febra crește capacitatea de a supraviețui unei infecții. Studii in vitro au arătat că febra stimulează proliferarea limfocitelor T.

Astfel de mecanisme „primitive” au avut cu siguranță un rol foarte important în evoluția omului, dar la nivelul științific atins în prezent nu ne mai putem permite să ne lăsăm în voia pirogenilor exogeni aduși de orice agent infecțios pentru a vindeca toate patologiile induse, indiferent de severitatea lor, indiferent de particularitățile persoanei afectate. Pentru că statisticile nu ar fi în favoarea noastră. Vom discuta ceva mai jos despre oportunitatea intervențiilor terapeutice.

Când și cum combatem febra?

În cazul copiilor, este foarte important să consultați un medic pediatru. Numai acesta vă poate oferi indicații adecvate bazate pe ghidurile terapeutice actuale și adaptate la experiența proprie. Noi ne propunem prin aceste articole să oferim lămuriri generale prin noțiuni preponderent teoretice.

Concluziile la care au ajuns autorii tratatului Harrison’s Principles of Internal Medicine (17th Edition) sunt următoarele: Majoritatea episoadelor febrile sunt asociate unor infecții autolimitate, cum ar fi bolile virale obișnuite. Folosirea antipireticelor nu este contraindicată în cazul acestora: momentan nu exista suficiente dovezi că antipireticele ar întârzia vindecarea infecțiilor bacteriene/virale sau că febra ne-ar ajuta să trecem printr-o perioadă de convalescență mai ușoară. Mai mult, PGE2 (prostaglandină) este puternic imunosupresantă.

Dincolo de posibile efecte benefice ale sindromului febril asupra replicării bacteriene/virale, temperatura crescută implică numeroase „costuri” ale gazdei, pe lângă disconfortul evident. Pentru fiecare creștere cu 1 grad Celsius a temperaturii corporale, apare o creștere a consumului de O2 cu 13% și necesități calorice și lichidiene crescute. Necesitățile metabolice crescute pot afecta fetusul în timpul sarcinii, precum și pacienții cu afectare a circulației cardiace sau cerebrale. Mușchiul scheletic va fi folosit ca o sursă de energie, cu eliberarea de aminoacizi pentru gluconeogeneză și pentru formarea clonelor de celule imune. Febra poate reduce acuitatea psihică și poate produce delir sau stupor. Un singur episod de febră mai mare sau egal cu 37,8°C în primul trimestru al sarcinii dublează riscul de apariție a defectelor tubului neural la făt (spina bifida etc.)

Întotdeauna trebuie să cântărim foarte bine situația în care ne aflăm. Există puține date care să arate că febra mică sau moderată ar fi dăunătoare sau că terapia antipiretică ar fi foarte benefică în cazul acesta, cu câteva excepții: copiii cu istoric de crize convulsive febrile, femeile gravide, pacienții cu funcție cardiacă, pulmonară sau cerebrală afectată. Desigur, în hiperpirexie (peste 41°C) tratamentul cu antipiretice este clar recomandat, alături de răcirea fizică.

La copii, trebuie să ținem cont de efectele negative ale febrei, dar și de cele ale folosirii excesive a antipireticelor. Paracetamolul, în doze mari sau folosit o perioadă îndelungată poate duce la insuficiență hepatică, iar aspirina nu trebuie folosită niciodată la copii (risc de sindrom Reye). Ibuprofenul în dozele recomandate de pediatru pare o variantă superioară paracetamolului.

Febra, pe de altă parte, poate produce: deshidratare, convulsii, cefalee/alterare a stării de conștiență. Este indicat să se reducă disconfortul produs la copii, mai ales menținând febra sub 38,9°C sau chiar sub 38,5°C pentru a se evita riscul apariției convulsiilor febrile. Deși acestea sunt în majoritatea cazurilor convulsii febrile simple, aparând la copii anterior normali, fără anomalii la examenul neurologic și psihic, și trec fără să lase un deficit postcritic, ele nu sunt o manifestare dezirabilă. La copiii ce au deja istoric de convulsii febrile, febra ar trebui combătută energic. Prezentarea la medic este recomandată în oricare dintre situații, evaluarea medicală a copilului este obligatorie, mai ales pentru excluderea unor afecțiuni ale Sistemului Nervos Central (meningite etc.)

Atenție: puteți ajuta scăderea temperaturii corporale prin împachetări, înfășări cu comprese umede, dar nu folosiți spirt sau oțet! Cea mai bună variantă este apa pentru umezirea lor. Există riscul absorbției prin piele a alcoolului etilic, de ex.

Deshidratarea este o consecință de asemenea nefastă a febrei. Se estimează că se pierd aprox. 200 ml de apă pe metru pătrat la fiecare grad Celsius peste 38 grade. Copiii trebuie încurajați să bea lichide, fără cafeină (atenție la variantele de ice-tea din comerț care o conțin, sau alte ceaiuri la pliculețe), deoarece aceasta crește eliminarea apei prin urină. Apa nu este întotdeauna recomandată, ea nu conține suficienți electroliți care să-i înlocuiască pe cei pierduți. Sunt recomandate supele clare (de pui, de ex.), soluții de rehidratare orală disponibile la farmacie, gen Pedialyte (în SUA).

Sursa: medicologia.info