Ce se întâmplă cu cei care au murit fără lumânare? Răspunsul uimitor al unui preot

Părintele Cleopa spune în cartea sa că nu este important dacă moare omul fără lumânare. Cea mai mare primejdie, mai spune acesta, este să moară nespovedit.

„Dacă moare omul fără lumânare nu-i nimica. Lumânarea este numai un simbol. Auzi ce spune Mântuitorul în Evanghelie, că să arate care-i lumânarea noastră: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor - şi apoi arată care-i lumina - că, văzând oamenii faptele cele bune ale voastre, să-L slăvească pe Tatăl vostru Care este în ceruri. Un om, creştin bun în sat la voi, care nu înjură, nu fură, nu fumează, duce viaţă curată cu soţia, posteşte toate sfintele posturi, lunea, miercurea şi vinerea; merge la biserica regulat, creşte copiii în frică Domnului, acela este o lumina pentru tot satul. "Mai, pe cutare nu l-ai văzut niciodată în crâşmă, nu l-ai auzit vreodată înjurând, l-ai văzut totdeauna la biserica, ai văzut copiii lui cum se închină, ai văzut că-i milostiv, ai văzut că posteşte sfintele posturi, merge la mărturisiri cât mai des, este o lumina pentru tot satul". Asta-i lumina. Faptele bune. Poţi să ai un milion de lumânări, nu-ţi ajută nimic la moarte. Cine le-a aprins lumânarea la cei care au murit pe front? Iată lumina: dacă au avut fapte bune, aceea-i lumina”, spune părintele Cleopa.

Acesta mai spune că lumânarea este un simbol. „Dacă o aprinzi este bine, dacă nu poţi, nu-i nimic. Faptele bune merg cu noi, nu lumânarea. Nu-i o primejdie dacă ai murit fără lumânare, este primejdie dacă ai murit nespovedit, neîmpărtășit. Aceea este primejdia”, spune părintele Cleopa.