Ce pedeapsă riscă minorii din Timiș care și-au ucis prietenul? Avocat: „Într-o astfel de situație, mecanismul juridic se deplasează din sfera dreptului penal în cea a protecției copilului”

Potrivit datelor din anchetă, fapta ar fi fost urmată de tentative de a ascunde urmele crimei, inclusiv prin sacrificarea unei păsări pentru a masca petele de sânge. Victima, Mario, plecase de acasă cu trotineta și nu s-a mai întors, iar dispariția sa a declanșat căutări ample.

Minorul de 13 ani nu poate fi tras la răspundere penală

Jurista Laura Petruța Gheorghe explică faptul că legislația română este foarte clară în ceea ce privește copiii sub 14 ani.

„Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal, indiferent de natura sau gravitatea faptei săvârșite. Prin urmare, în cazul minorului în vârstă de 13 ani implicat în această cauză, soluția cercetării în libertate și imposibilitatea angajării răspunderii penale reprezintă o consecință legală obligatorie, nu o opțiune a organelor judiciare. Într-o astfel de situație, mecanismul juridic se deplasează din sfera dreptului penal în cea a protecției copilului, fiind obligatorie sesizarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, în vederea aplicării măsurilor prevăzute de Legea nr. 272/2004, cu accent pe evaluare, consiliere și supraveghere.

În ceea ce privește minorii cu vârsta între 14 și 16 ani, legea instituie un regim de răspundere penală condiționată, fundamentat pe existența discernământului la momentul comiterii faptei. Acesta nu este prezumat, ci trebuie dovedit în mod concret, prin administrarea de probe științifice, în principal prin expertiza medico-legală psihiatrică. Doar în măsura în care se stabilește că minorul a acționat cu discernământ poate fi angajată răspunderea sa penală, exclusiv în cadrul regimului sancționator specific minorilor.”, a afirmat avocata Laura Gheorghe.

Concret, cazul acestui minor este preluat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, care poate dispune măsuri precum evaluare psihologică, consiliere, supraveghere specială sau plasament.

Răspunderea penală, condiționată pentru minorii de 14 - 15 ani

Situația este diferită în cazul minorului de 15 ani, unde legea prevede un regim special. Răspunderea penală nu este automată, ci depinde de existența discernământului la momentul comiterii faptei.

„Pentru minorii care au împlinit vârsta de 16 ani, răspunderea penală este deplină sub aspectul condițiilor generale, însă sancțiunile aplicabile rămân adaptate statutului de minor, fiind prioritare măsurile educative, chiar și în cazul infracțiunilor grave.

În cauze de o asemenea gravitate, expertiza medico-legală psihiatrică este obligatorie nu doar pentru minori, ci și pentru persoanele majore, având rolul de a stabili capacitatea psihică, existența discernământului și eventualele tulburări care pot influența răspunderea penală. Această expertiză se realizează de către o comisie formată dintr-un medic legist și doi medici psihiatri, dintre care cel puțin unul trebuie să fie medic primar, și presupune atât un interviu clinic, cât și o evaluare psihologică de specialitate.
Până la 18 ani se au în vedere următoarele pedepse:
-13 ani (sau mai puțin) – nu există răspundere penală; cazul este gestionat de serviciile de protecție a copilului cu punere în aplicare de măsuri educative sau terapeutice.  
-14–15 ani – pot fi impuse măsuri educative sau internare într-un centru de reeducare, dacă se demonstrează discernământ; nu pot fi condamnați la închisoare în sensul clasic.  
-16–17 ani – răspund penal ca persoană responsabilă, dar cu aplicarea regimului de minor: instanța prioritizează sancțiuni mai blânde și reintegrarea socială înainte de punerea în executare a unor pedepse grele.

În situația în care minorii de 15 ani vor fi găsiți vinovați și se va constata existența discernământului, instanța poate dispune o măsură educativă privativă de libertate, respectiv internarea într-un centru educativ sau într-un centru de detenție pentru minori, în condițiile art. 114 și următoarele din Codul penal.”, a completat specialista în Drepturi Penale, Laura Petruța Gheorghe.

Ce pedepse prevede legea pentru minori

Conform Codului penal, sancțiunile aplicabile minorilor sunt diferite de cele pentru adulți și pun accent pe reeducare și reintegrare socială.

„Pentru infracțiunea de omor, durata maximă a internării într-un centru de detenție este de până la 15 ani, aceasta reprezentând sancțiunea cea mai severă prevăzută de lege pentru minori. 
Potrivit art. 114 alin 1 Cod Penal față de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
(2) Faţă de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri:
a) dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat;
b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.
Potrivit art. 126 Cod Penal dacă în cursul executării unei măsuri educative privative de libertate persoana internată, care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influenţează negativ sau împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate, instanţa poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar.
În mod obișnuit, împlinirea vârstei de 18 ani nu atrage automat transferul într-un penitenciar pentru adulți, decât în contextul menționat mai sus. Persoana poate rămâne în centrul pentru minori (centru educativ sau de detenție) până la împlinirea vârstei de 21 de ani.”, conform avocatei Laura Petruța Gheorghe.

Avocata a mai precizat că, în cazul în care minorii aleg procedura de recunoaștere a vinovăției, legea permite o reducere a limitelor sancțiunii cu o treime, inclusiv în cazul măsurilor educative privative de libertate.

Dosarul este în plină desfășurare, iar rezultatele necropsiei și expertizelor psihiatrice vor juca un rol decisiv în stabilirea exactă a responsabilităților.