Tatăl ei a suferit timp de 60 de ani până a fost diagnosticat cu această boală. Fără să știe de existența sa, tatăl ei a picat examenul de conducere de 8 ori, a călcat pe picioarele fiecare femeie cu care a dansat și nu a putut niciodată să citească o hartă.
Jenny a fost diagnosticată la vârsta de 10 ani cu dispraxie, o deficiență de coordonare motrică. Persoanele ce suferă de dispraxie au dificultăți în a a-și coordona gesturile și au nevoie de mai mult timp pentru a-și dezvolta anumite competențe motrice.
Aproape 10% din populație suferă de dispraxie, în formă ușoră. Dispraxia este genetică. Din nefericire, această afecțiune nu este depistată prea ușor, fiind confundată cu alte boli. Unul dintre motivele pentru care este greu de diagnosticat este că nu prezintă simptome clasice.
Jenny a observat că se lovea mai des de coridoarele școlii, că nu găsea drumul către clasa ei, că era mai cocoșată, că se împiedica de propriile picioare etc.
Semne că ai putea suferi de dispraxie
- Ești neîndemânatic;
- Ai probleme de echilibru;
- Îți este foarte greu să faci două lucruri deodată;
- Coordonarea ochi-mână este deficitară;
- Mâncatul și vorbitul ți se pare dificile câteodată;
- Îți este foarte greu să faci lucruri ce presupun mișcarea;
- Îți este greu să îți coordonezi partea stângă sau partea dreaptă a corpului;
- Nu știi dacă ești stângaci sau dreptaci;
- Nu poți sta normal pe scaun (alegi orice altă poziție);
- Nu te poți organiza;
- Condusul unei mașini îți este imposibil;
- Îți este greu să ții minte o coregrafie;
- Nu-ți poți menține atenția;
- Nu prea poți dormi;
- Nu poți citi o hartă;
- Nu te poți orienta prea bine în spațiu;
- Îți este greu să vorbești sau să auzi în spații zgomotoase;
- Mergi ciudat;
- Înveți mai greu.
Sursă: unica.ro
