Curtea Constituțională transmite că „pensiile speciale nu sunt un privilegiu” și sugerează că orice demers legislativ în cazul pensiilor speciale este neconstituțional, în Motivarea Deciziei privind Legea abrogării pensiilor speciale, publicată vineri.
Legea privind abrogarea unor prevederi referitoare la pensiile de serviciu și indemnizațiile pentru limită de vârstă a fost adoptată fără nicio documentare sau fundamentare, cercetare sau studiu de impact, ca simplă reacție de "abrogare" a unor prevederi legale pretins a crea "sentimente" negative, susține Curtea Constituțională în motivarea deciziei prin care a admis sesizările Înaltei Curți și a Avocatului Poporului.
În urmă cu o lună, pe 6 mai, Curtea Constituțională a admis sesizările formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului asupra Legii privind abrogarea unor prevederi referitoare la pensiile de serviciu și indemnizațiile pentru limită de vârstă, precum și pentru reglementarea unor măsuri în domeniul pensiilor ocupaționale.
„Pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu; pensiile speciale sunt instituite în considerarea unui anumit statut al categoriei profesionale respective” (la pct. 27), astfel că „se susține inexistența justificării motivate a măsurii eliminării indemnizațiilor/pensiilor în privința unor categorii profesionale avute în vedere de actul normativ” (la pct. 28), se menționează în Motivarea Curții.
Curtea Constituțională, prin Deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și nr. 873 din 25 iunie 2010, a stabilit că „pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei” (pct. 28).
Astfel, „Legea adoptată pornește de la o premisă contrară deciziilor Curții Constiuționale
prin care s-a statuat în mod expres faptul că pensiile de serviciu nu constituie un privilegiu”, se mai spune în Motivarea CCR, la pct. 106.
„Curtea reține că legea criticată are un caracter profund eterogen, vizând statute profesionale diferite, precum și funcții de demnitate publică, tratate împreună din perspectiva pretinsului deziderat de eliminare a "pensiilor speciale", fără a se respecta, în consecință, exigențele impuse atât din punctul de vedere al formei specifice fiecărui domeniu de reglementare, cât și al fondului reglementărilor", se precizează în motivare, la pct. 113.
De asemenea, CCR mai constată că „legea a fost adoptată cu încălcarea exigențelor de calitate a reglementării, respectiv fără nicio documentare sau fundamentare, cercetare sau studiu de impact, ca simplă reacție de ‘abrogare’ a unor prevederi legale pretins a crea ‘sentimente’ negative și cheltuieli bugetare semnificative. Tot astfel, legea a fost adoptată cu încălcarea caracterului general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale și în pofida avizelor negative (Consiliul Legislativ, Consiliul Economic și Social, Consiliul Superior al Magistraturii), respectiv a punctului de vedere al Guvernului, în care s-au semnalat jurisprudența constantă a Curții Constituționale în această materie și caracterul obligatoriu al acesteia”, potrivit Motivării, la pct. 113.
Legat de efectul juridic al deciziei de constatare a neconstituționalității legii în ansamblul său, Curtea reține că acesta este circumscris articolului 147 alineatul (2) și (4) din Legea fundamentală și jurisprudenței Curții în materie, astfel că „Parlamentului îi revine obligația de a constata încetarea de drept a procesului legislativ, iar, în ipoteza inițierii unui nou demers legislativ, de a se conforma celor statuate prin decizia Curții”, conchide CCR în Motivare, la pct. 118.
