Este vroba de românca Rafila Găluț, care a trăit în perioada interbelică (1910 – 1939) în Bocsig, Arad. Sfânta a atras atenția Sfântului Scaun încă din 1934, după ce bisericile afiliate de la noi au transmis periodic informări despre stigmatele apărute pe trupul tinerei, însă Biserica a solicitat mereu "discreție".
Episcopia Lugoj a cerut "discreția cea mai absolută” asupra cazului petrecut în județul Arad, temându-se de “reclamă de bâlci, cu larmă de sunete și trâmbițe”, în timp ce Vaticanul a cerut investigații amănunțite, scrie aradon.ro.
Prima informare despre acest caz a fost trimisă Episcopiei Lugoj (Preaveneratul Ordinariat Lugoj) în 11 noiembrie 1933, de către administratorul parohial Petru Vancu:
"În această parohie trăiește o fetiță cu numele Rafila Găluț, care în anul 1931 a fost la Mănăstirea de călugărițe din Blaj, de unde a fost demisă ca fiind debilă fizicește. Revenind acasă, sufletul ei ardea tot mai mult de dorința de a face tot mai mult voia lui Dumnezeu. Se spovedește în fiecare sărbătoare și duminică, ba chiar și în zilele comune. Acum, în septembrie a.c., se prezintă la oficiul parohial, arătându-mi pe trupul ei patimile Domnului Isus Hristos, stigmatizarea (…) Rog cu umilință Preaveneratul Ordinariat să binevoiască a delibera asupra celor raportate și a trimite un preot evlavios, care apoi să cerceteze cazul”.
În răspunsul primit câteva zile mai târziu de la Lugoj se cere “discreția cea mai absolută” asupra cazului, atât bisericii din Bocsig, cât și familiei Rafilei. "Biserica în astfel de cazuri este de o rigoare extrem de severă și nu se pronunță decât numai după un control foarte riguros, constatându-se intervenția supranaturalului în chip absolut neîndoios. Ne vei raporta de la caz la caz, ținându-ne la curent de câte ori este nevoie”, scrie în răspunsul primit de către paroh.
Într-un alt document trimis Episcopiei Lugoj în 9 decembrie 1933 de către parohul din Bocsig se vorbea despre viziunile Rafilei și semnele apărute pe trupul său: „Referitor la cazul Rafila Găluț, cu reverință raportez următoarele: Mai sus numita fată mi-a spus cu zece zile înainte că Patimile Domnului Isus Hristos se vor arăta în trupul ei. Mi-a spus că stigmatizarea va dura din 15 nov. până în 24. S-a verificat exact. Se puteau observa precis semnele cuielor, în pălmi, la picioare, în coasta stângă, semnul cununii de spini deasupra frunții. Din toate locurile curgea, respectiv se prelingea sângele. Acum din nou mi-a spus că se va reînnoi stigmatizarea și va dura din 15 dec. până în 22. Așteptând ordinele Preaveneratului Ordinariat, rămân supus fiu, Petru Vancu”.
Episcopul îl însărcinase pe un preot să întocmească un chestionar cu 48 de întrebări care i-au fost puse Rafilei, despre stigmate și despre viziunile pe care ea spunea că le are.
Episcopia de Lugoj a informat Congregația Bisericii Orientale (Dicaster al Sfântului Scaun) despre cazul Rafilei printr-o scrisoare adresată Cardinalului Luigi Sincero, pe data de 15 aprilie 1934. Mai multe documente au fost traduse și trimise Sfântului Scaun în 27 iulie 1934, iar corespondența a continuat cu Vaticanul, care ceruse investigații amănunțite.
Documentele trimise la Vatican vorbeau și despre „viziuni cu Maica Domnului și cu Isus Hristos”. Medicii nu au putut oferi nicio explicație.
