În satele uitate din Vaslui, localnicii de toate vârstele își asigură cu greu un trai decent. Bătrânii, cu frunțile încrețite de griji și frică, sunt cei mai afectați. Lipsiți de puteri, ei nu mai pot munci cu ziua așa cum fac cei mai tineri, iar ajutor primesc rareori.
„O greutate mare de tot singurătatea... Nu vine nimeni să îmi deschidă poarta să mă întrebe <<Ce faci?>> Când mă culc, mă rog și zic <<Doamne, să ai grijă de mine să mă scoli și mâine dimineață>> Eu mă bucur și îi mulțumesc în fiecare zi lui Dumnezeu ca m-am trezit și m-a ținut în viață”, mărturisește o bătrână.
Din cauza neajunsurilor, copiii ajung să fie dați spre adopție prin sat. În aceeași situație se află și Ana, o fată care a fost luată în grijă de mamaia Niculina. Din puținul ei, femeia îi asigură o copilărie bună fetei.
În ajutorul lor a venit o asociație. Oamenii cu suflet mare au adus alimente, haine și jucării pentru copii.
„Toate se vor termina. Și sărăcia, și bogăția, și tot ce rămâne este ce am făcut noi pentru Dumnezeu”, a precizat Răzvan Burduja, președintele asociației umanitare.
